Cine au fost cei 3 prim-miniștri ai României care au murit împușcați? Tentativa de asasinat de miercuri, asupra premierului slovac, Robert Fico, a readus în memorie evenimente violente asemănătoare ce au avut loc și în țara noastră.
Dacă Fico încă se află în viață, mai mulți lideri ai guvernului român aflați în timpul mandatului au căzut victimă gloanțelor.
Cine au fost cei 3 prim-miniștri ai României care au murit împușcați? Unul avea doar 46 de ani
A căzut ca un trăsnet, miercuri, știrea conform căreia premierul slovac Robert Fico a fost împuşcat în plină stradă după o şedinţă de guvern desfăşurată în oraşul Handlova.
Demnitarul a suferit răni la abdomen, picioare şi braţe, fiind atins de cinci gloanțe trase de aproape de un bărbat. El a fost operat de urgență, unul dintre proiectile străpungându-i stomacul, conform Agerpres.
Citește și: Împușcat de mai multe ori, premierul slovac Robert Fico e în afara oricărui pericol
După ce, inițial, s-a anunțat că starea sa e gravă, vicepremierul Tomas Taraba a declarat, ulterior, pentru BBC, că intervenția chirurgicală a prim-ministrului a decurs „bine” și „cred că până la urmă va supraviețui”.
Tentativa de asasinat asupra șefului guvernului de la Bratislava a readus în memorie evenimente tragice asemănătoare, care au avut loc în România, de-a lungul timpului.
Iar întâiul prim-ministru ucis în timpul exercitării mandatului a fost chiar liderul primului guvern unic al țării, Barbu Catargiu.
Barbu Catargiu, omorât în trăsură, sub clopotnița Patriarhiei
El a fost numit în funcție de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 22 ianuarie 1862, după recunoaşterea deplină a Unirii Principatelor Române din 1859, de către Marile Puteri.
Numirea acestuia s-a făcut nu din vreo simpatie pe care Cuza i-o purta, ci pentru că Barbu Catargiu era șeful grupării conservatoare.
Aceasta avea majoritatea în Parlament, fiind reprezentanta intereselor marilor boieri și proprietari de terenuri.
Din această calitate, Catargiu a înaintat spre dezbaterea Adunării legislative (Parlamentul acelui timp) un proiect de lege agrară.
Spre nemulțumirea domnitorului însuși, era un proiect conservator, care nu avantaja țărănimea, ci încerca să păstreze privilegiile boierimii. Cu majoritatea asigurată în Adunare, era un fapt cert că proiectul va fi votat.
Opoziția a organizat un amplu protest pe Câmpia Libertăţii de pe Dealul Filaretului, la 11 iunie 1862, când se aniversau 14 ani de la Revoluţia de la 1848.
Citește și: Cine a fost domnitorul fanariot ce a vrut crearea Regatului Daciei? Ce țări ar fi făcut parte din el
Chiar în ziua morții sale, 20 iunie 1862, Catargiu declara în fața Adunării, aproape premonitoriu, că: „Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării”.
Iar acest lucru s-a întâmplat chiar în acea seară, aproape imediat după ce prim-ministrul a ieșit din clădirea Adunării, aflată pe Dealul Mitropoliei.
Negăsindu-şi trăsura la scară, Catargiu a fost invitat de Prefectul poliţiei, colonelul Nicolae Bibescu, în trăsura acestuia.
În momentul în care trăsura deschisă a ajuns sub clopotniţa de la Mitropolie, s-au auzit două focuri de armă: unul l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, la baza creierului, omorându-l pe loc, celălalt a şuierat pe lângă urechea prefectului.
Catargiu avea doar 54 de ani. Prezumtivul asasin a fost apoi identificat în persoana unui anume Gheorghe Bogati, dar care nu a fost acuzat sau judecat niciodată.
Dimpotrivă, în mod ciudat, acesta s-a îmbogățit subit după data asasinatului și a primit o funcție importantă în Piatra Neamț.
Acest lucru a făcut ca mulți să-l bănuiască pe însuși Cuza că s-ar fi aflat in soatele asasinatului, fiind dornic să scape de Catargiu din fruntea guvernului.
I.G. Duca, ucis pe peronul gării din Sinaia
Liberalul I.G. Duca a fost cel de-al doilea prim-ministru ucis, la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia.
Anterior, marele lider liberal, IC Brătianu, scăpase din două tentative de asasinat, în ultima fiind salvat de haina groasă pe care o purta.
Fost ministru de externe între 1922-1926, în guvernul condus de însuși Brătianu, Duca a fost numit premier, în noiembrie 1933, de regele Carol al II-lea, din postura de președinte PNL, Brătianu murind în 1927.
Imediat după numire, Duca a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă, Garda de Fier.
El a inițiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica să participe la alegerile din decembrie 1933.
Citește și: Recunoașteți personajul? Drama teribilă a actorului care l-a jucat pe Carol al II-lea. Cum a murit?
De asemenea, a luat măsuri pentru a permite emigrarea evreilor către România. Dar aceste decizii aveau să-l coste viața.
Și, la fel ca în primul caz, se pare că liderul țării, regele Carol al II-ea, n-a fost străin de asasinat.
Sau, cel puțin , a permis să aibe loc, deși fusese informat asupra planurilor legionarilor de către Gabriel Marinescu, șeful poliției, scrie Historia.
Chemat la Sinaia de rege., la o oră destul de târzie, Duca urma să se înapoieze cu un tren ce pleca din Gara Regală din Sinaia.
Nici nu bănuia că, inclusiv la venirea în Sinaia, asasinii săi, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ioan Caranica - supranumiți, ulterior, „Nicadorii” - călătoriseră într-un vagon alăturat.
Pe un peron slab luminat, „apărat” de un singur agent, premierul a fost o țintă ușoară pentru cei trei. De fapt, dintre ei, Nicolae Constantinescu a fost cel care l-a împușcat mortal
Asasinul i-a pus o mână pe umăr lui Duca, apoi i-a tras o rafală de cinci gloanţe în ceafă. Politicanul a murit pe loc. Avea doar 54 de ani.
Armand Călinescu, asasinat de legionari în plină zi
Armand Călinescu a fost al treilea prim-ministru al României ucis în timpul mandatului. Era considerat unul dintre ei mai străluciți politicieni ai generației sale.
A fost, de-a lungul timpului, pe perioade mai scurte sau mai lungi, ministru al Sănătății, al Educației Naționale, dar și al Apărării.
La 7 martie 1939, același rege Carol al II-lea l-a numit în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al României.
În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franța și Marea Britanie.
În septembrie 1939, a permis refugiul in România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum și evacuarea si salvarea tezaurului polonez.
Dar legionarii, conduși la acea dată de Horia Sima, marii săi dușmani, l-au acuzat de trădare.
Politicianul luase, din funcția de subsecretar la Ministerul de Interne măsuri dure împotriva acestora, în anii anteriori.
În plus, el fusese și cel care întocmise rechizitoriul prin care Corneliu Zelea Codreanu fusese condamnat la 10 ani de pușcărie, acesta fiind asasinat în perioada detenției.
Astfel că legionarii au pretins că prim-ministrul ar avea un plan secret, aprobat de Marea Britanie, pentru a distruge câmpurile petrolifere din Prahova, în cazul unui atac german asupra României.
Sigur, era doar un pretext pentru razbunare
Pe 21 septembrie 1939, în plină zi, pe la ora 14.00, un comando compus din opt legionari, condus de avocatul Miti Dumitrescu, a oprit mașina în care se afla Armand Călinescu care mergea spre casă.
Ei l-au ciuruit pe acesta trăgând nu mai puțin de 20 de gloanțe. Premierul ucis avea doar 46 de ani.
Asasinatul a avut loc în zona Eroilor din cartierul Cotroceni, Horia Sima însuși urmărind îndeplinirea misiunii de către camarazii săi.din părculețul aflat în apropiere, deghizat în țăran.
Citește și: Cum a intrat Florin Piersic în atenția Securității. O femeie frumoasă i-a adus o revistă din America
Din fericire, după aceea, niciun prim-ministru în funcție n-a mai fost ținta vreunei tentative de asasinat.
E drept, în oribila noapte de 26/27 noiembrie 1940, printre victimele legionarilor din masacrul de la Penitenciarul Jilava s-a numărat și un fost prim-ministru, generalul Gheorghe Argeșanu.
Iar tot în neagra zi de 27 noiembrie a aceluiași an a fost executat, în pădurea de la Strejnic, Prahova, și marele istoric Nicolae Iorga.
Cel supranumit „apostolul neamului” condusese guvernul, fără mare succes, în perioada aprilie 1931 - iunie 1932, în plină criză economică mondială.
