Cine a fost domnitorul poreclit „cap gol”? Mircea cel Bătrân a umplut Țara Românească de copii nelegitimi poate chiar mai mult decât Ștefan cel Mare Moldova.
Iar unul dintre aceștia a ocupat tronul părintelui său în două rânduri, dar a fost acoperit de „molozul” implacabil al timpului, fiind reținut de istorie mai degrabă prin prisma poreclei sale bizare, decât pentru faptele sale.
Cine a fost domnitorul poreclit „cap gol”? Care este explicația? Era fiul lui Mircea cel Bătrân
Radu Praznaglava a fost unul dintre cei 40 de domnitori pe care i-a avut fosta Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, Târgoviște. A ocupat tronul de două ori: între anii 1420-1422 şi între 1426-1427.
Cunoscut ca Radu al II-lea al Valahiei, el era fiul marelui voievod Mircea cel Bătrân, a cărui lungă domnie se încheiase în 1418.
Acest Radu i-a urmat la tron fratelui său vitreg, Mihail I, pe care-l înfrânge cu ajutorul turcilor. De altfel, Mihail moare în confruntarea directă, împreună cu cei doi băieți ai săi, fiind ucis de trupele otomane care îl serveau pe Radu.
Dar cea mai tensionată relație pe care Radu Praznaglava a avut-o a fost cea cu vărul său, Dan al II-lea, fiul lui Dan I, care era, la rândul său, fratele vitreg al lui Mircea cel Bătrân.
Citește și: Care a fost secretul ascuns despre Mircea cel Bătrân? A rivalizat cu Ștefan cel Mare la acest aspect
Cei doi au făcut, timp de câțiva ani, un adevărat ping-pong cu ocupareascaunului domnesc pe care stătuseră ambii lor tați.
Potrivit „Enciclopediei Oraşului Târgovişte”, Radu a pierdut domnia de mai multe ori, în urma conflictelor cu vărul său, Dan II, care era sprijinit de regele Ungariei, Sigismud de Luxemburg, scrie historia.ro.
Marele voievod Mircea cel Bătrân a avut numeroși copii „din flori” - Foto: Arhiva
La rândul său, Radu se refugia peste Dunăre, de unde revenea cu oaste turcească și-l realunga pe Dan de pe tron.
Oricum, Radu Praznaglava este, probabil, ultimul voievod al Ţării Româneşti care a mai deținut controlul asupra Banatului, teritoriilor tătăreşti (sudul Basarabiei) şi asupra zonei de ieşire la Marea Neagră.
Cel puțin așa reiese din titulatura lui oficială de domnitor, trecută într-un din 1 iunie 1421: “Io Radu mare voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi de către Părţile Tătărăşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi al Podunaviei, până la Marea cea Mare”.
Cât despre numele de „Prazanaglava”, el a suscitat un interes și o dezbatere mai mare decât însăși viața domnitorului.
Citește și: Cât de români erau domnitorii aleși de George Simion să arate naționalismul AUR? Unii erau greci
Ipoteza care s-a impus, în cele din urmă, a fost cea conform căreia cuvântul, care provine din slavă, înseamnă „cap gol”, dar, foarte probabil, se referă nu la vreo problemă de capacitate intelectuală redusă, ci, pur și simplu, la una de calviție, de lipsă a podoabei capilare, nu se știe dacă total sau doar parțial.
„Nu avem alte informații ale vremii despre el, și nici măcar nu știm de unde i se trage ciudata poreclă, evident cultă, fiind în limba slavă de cancelarie, Praznaglava, care înseamnă „cap gol”.
Sensul acestei porecle nu poate fi cel de „fără minte”, cum se interpretează uneori, ci acela de „pleșuvul”, deoarece poreclele medievale ale capetelor încoronate în general în Europa, nu numai la români, vizează numai aspecte sau defecte fizice, nu aprecieri asupra intelectului personajelor, cu excepția cazurilor de nebunie vădită, care însă nu se întâlnesc la domnii din spațiul românesc”, afirmă istoricul Constantin Rezachevici, în lucrarea „Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881”.
Radu „Pleșuvul” a condus ţara, cum spuneam, din Cetatea de Scaun de la Târgovişte. Aici va semna un tratat de pace şi alianţă cu Braşovul şi Ţara Bârsei (17 mai 1421) şi va întări vechile privilegii ale pârgarilor braşoveni (21 nov. 1421).
Din Târgoviște a emis cinci documente cunoscute, toate scrise în slavonă, iar încă unul a fost redactat la Creața, prin care se întărau mănăstirilor Cozia şi Cotmeana sate, metohuri, mori, robi țigani etc, mai scrie sursa citată.
În acel „du-te-vino” al puterii cu vărul său, Dan al II-lea - fiecare fiind susținut de către o forță majoră a zonei, Radu a fost cel care, finalmente, a pierdut.
Ultima sa menționare este din primăvara lui 1427, când Dan al II-lea revine cu armată din Transilvania luând tronul înapoi și, destul de probabil, de acea dată, și capul lui Radu Praznaglava.
„La 2 aprilie 1427 Radu era deja alungat din tron, pe care îl ocupă Dan al II-lea sprijinit de armata maghiară”, scria cronicarul Katona Istvan în „Historia critica primorum Hungariae ducum”.
Citește și: Cine a fost primul domnitor care s-a luptat cu turcii? Era unchiul lui Mircea cel Bătrân
Tot acesta îl numea pe voievodul alungat, dar și ucis totodată, „voievodul Radu, alias Praznaglava”.
Posteritatea i-a reținut mai degrabă doar această poreclă și, desigur, faptul că a fost unul dintre fiii lui Mircea cel Bătrân.
În rest, Radu al II-lea Prznaglava și-a pierdut urmele în „malaxorul” nemilos al istoriei, nici mormântul său nefiind cunoscut.
