Cine a fost domnul Moldovei care muta singur un tun? A rămas în istorie cu cel puțin două nume care se „bat cap în cap”, în funcție de perspectiva celor care l-au botezat astfel. Dacă avea o domnie mai lungă și mai mult noroc, ar fi putut deveni un voievod de pus alături de Ștefan cel Mare, străbunicul său ori de Mihai Viteazul. Avea o forță ieșită din comun, dar a avut parte și de un sfîrțit la fel de neobișnuit.
Cine a fost domnul Moldovei care muta singur un tun? Episodul unic petrecut la teribila sa moarte
Cu puțin noroc și fără trădarea boierilor, Ioan Vodă ar fi putut deveni unul dintre cei mai mari domnitori ai Țărilor Române, bun de pus alături de un Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul.
Chiar și în condițiile în care nu a domnit decât doi ani în Moldova - din februarie 1572 până în iunie 1574 - el a demonstrat calități excepționale de războinic, dar și de strateg, uimind contemporaneitatea prin planurile sale de luptă ori măsurile pe care le-a luat în scurta sa domnie.
Îl știm drept Ioan Vodă cel Viteaz pentru forţa fizică ieşită din comun şi actele de vitejie de pe câmpul de luptă.
Citește și: Care domnitor a vrut să unească cele trei Țări Române înaintea lui Mihai Viteazul? De ce a eșuat?
Dar sub influența boierilor care au ajuns să-l urască teribil îl mai știm și sub forma de Ioan Vodă cel Cumplit.
Pe de altă parte, originea sa armenească i-a adus renumele de Ioan Armeanul.
„Era de minte ascuţit, de cuvânt gata şi se vedea că-i harnic nu numai de domnie, ci şi altor ţări să fie cap mai mare”, îl descrie Grigore Ureche pe domnul Moldovei.
Era strănepotul marelui Ștefan cel Mare, fiind fiul - nelegitim, e drept - al lui Ștefăniță Vodă, domn al Moldovei între 1517 -1527, iar mama sa aparţinea familiei armeneşti Serpega.
Poporul l-a numit Armeanul pentru că oamenii simplu aveau obiceiul să denumească domnitorii bastarzi după numele mamei.
Era inteligent și cult, cunoscând limbile turcă, greacă, polonă şi armeană. A trăit vreme de 40 de ani în străinătate, dar a vrut să preia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă, în 1561.
Ioan Vodă cel Viteaz a domnit doar 2 ani în Moldova - Foto: Arhiva
Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, s-a retras la Constantinopol.
A fost exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu și ajunge negustor de pietre scumpe. Lucru care avea să-l ajute mai târziu, pentru că adună avere și trecere la Constantinopol .
Ura boierilor faţă de Bogdan Lăpuşneanu (1569 - 1572), fiul celui care obținuse exilarea sa în Rhodos a fost și ea de ajutor viitorului domn. Astfel că, Ioan izbuteşte să pună mâna pe tronul Moldovei.
Citește și: Cine au fost domnitorii Țărilor Române dependenți de droguri? Care din ei a murit din cauza lor?
În al său Letopiseţ, călugărul Azarie care consemnează faptul că „toţi cei ce erau în dregătorii şi cei ce străluceau prin neamul lor au primit cu bucurie pe domnul lor şi i s-au închinat”, conform arhiepiscopiasucevei.ro.
La 15 februarie 1572 la Înalta Poartă se ştia că Bogdan Lăpuşneanu fugise din Moldova, iar Ion Vodă „ fusese ales – era stato eletto ”, adică fusese acceptat de boieri, poate chiar printr-un fel de „alegere”.
Genealogia sa o aflăm de la domnittor însuși. În actele de cancelarie, el afirmă că este „Ion voievod, fiul lui Ştefan voievod” adică fiul lui Ştefăniţă Vodă, deci nepot al lui Bogdan al III lea şi strănepot al lui „Ştefan voievod cel Bătrân”, cum i se spunea pe atunci clui căruia astăzi îi zicem „cel Mare”.
A mutat capitala de la Suceava la Iași
Legitim sau bastard, Ion Vodă rămâne, în primul rând „fiul faptelor sale”, după cum afirma istoricul Dinu C. Giurescu.
A avut o domnie scurtă, dar o domnie în care a încercat să reia tradiţiile de luptă şi faptele de vitejie ale marelui Ştefan, străbunul său, pe care le-a îmbogăţit aşa cum a putut și atât cât timpul avut la dispoziție i-a permis.
A fost un strateg militar aproape genial, s-ar putea spune. Este primul domn care decide mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, potrivit historia.ro.
Vechea Cetate de Scaun S nu mai beneficia de o apărare adecvată, după ce Alexandru Lăpuşneanu ăi dărâmase zidurile de apărare la ordinul otomanilor.
Citește și: De unde vine expresia „ciuma lui Caragea”? Câți oameni au murit în București?
În schimb, Iaşul avea o poziţie strategică mai bună, fiind şi mai aproape de aliaţii voievodului, cazacii zaporojeni. adică cei care trăiau regiunea istorică Zaporojia din centrul Ucrainei.
De asemenea, anticipează importanţa artileriei pe câmpul de lupt și, ca un adevărat vizionar, Ioan Vodă formează cea mai însemnată artilerie a timpului.
Într-o epocă în care marile state dispuneau de 30-40 de tunuri, Ioan ajunge la impresionantul număr de 200, cele mai multe realizate chiar în Moldova, după schiţe aprobate de voievod.
Tunurile moldoveneşti erau mai uşoare, mai mici şi mai manevrabile, necesitând doar atelaje de câte doi cai. Totodată, domnitorul ordonă şi construcţia unor ateliere de fabricat pulbere.
Nici armata nu se prezenta rău. Alcătuită din răzeşi şi boieri mici şi având în spate o bogată experienţă a luptelor cu turcii, beneficia de tactică şi mobilitate.
Răzeşii se bazau foarte mult pe straşnicele ghioage, din lemn de esenţă tare şi ghintuite la capăt, care zdrobeau uşor armura şi coiful inamicului.
Faptul că țara a prosperat în scurt timp, a fost, de fapt, începutul sfârțitului pentru Ioan Vodă.
Turcii au dublat tributul, o măsură pe care Ioan a respins-o categoric şi s-a pregătit de marea înfruntare cu otomanii.
Dar mai întâi a înlăturat cea mai apropiată amenințare, ce venea din partea doamnei Chiajna, care plătise porţii o sumă importnată în avans pentru a cumpăra tronul Țării Românești pentru fiul său, Petru Șchiopul
Citește și: Cine a fost cel mai bătrân domnitor din Țările Române? Era analfabet și tatăl unui mare cărturar
În primăvara lui 1574, Ioan Vodă își începe campania care avea să rămână în istorie. Luptător feroce şi tactician abil, Ioan obţine o primă mare victorie la Jilişte, aproape de Râmnicu Sărat, unde armata de moldoveni şi de cazaci, nu foarte numeroasă, o decimează pe cea de turci, valahi şi secui.
Petru Șchiopul abia scapă, retrăgându-se la Brăila. La Târgovişte, voievodul îl înscăunează pe Vintilă Vodă, care este un fel de vicerege. Astfel, Ioan Vodă a unit practic Moldova cu Tara Românească într-o uniune personală, cu un sfert de secol înaintea ui Mihai Viteazul.
A unit Țările Române pentru patru zile
Dar a fost o minune care nu a durat mai mult de patru zile, Vintilă fiind ucis după cun complot al boierilor rămași loiali fostuui domn.
Oricum, bravul Ioan Vodă se îndreaptă apoi spre Brăila, ocupată de turci, pe care o asediază și o cucerește, transformând-o într-o baie de sînge. Apoi, se îndreaptă vertiginos spre Cetatea Albă (Akkerman) şi Chilia.
La Lăpuşna se războieşte teribil cu turcii şi tătarii, într-un nou exemplu de strategie militară spontană. Ioan masacrează şi pustieşte cele două cetăţi ale lui Stefan cel Mare. Tighina şi Cetatea Albă.
Mărturiile vorbesc despre forţa colosală a domnitorului, un veritabil Hercule, care în lupta de la Roşcani smulge singur un tun împotmolit în noroi şi trage cu el în turci.
Se mai spune că pentru a-şi mai destinde oştenii obosiţi, vodă mai făcea câte o demonstraţie frângând în mâini potcoave de cai.
Sătui, dar și puț pe gînduri, de izbînzile și determinarea domnitorului moldovean, otomanii adună o oaste uriaşă de turci, tătari şi munteni, în jur de 200.000 de oameni, care pornesc spre Dunăre cu gândul să scape de viteazul domn o dată pentru totdeauna.
Acum, Ioan face prima eroare majoră din viața sa. Se încrede în pârcălabul Ieremia Golia pe care-l trimite cu o parte a luptătorilor săi să înfrunte oastea dușmană.
E drept, înainte l-a pus să jure pe cruce că nu va trăda, dar banii nu sunt degeaba numiți „ochiul dracului”. Plus că Goia nu-și imagina că avea să scape viu din confruntarea cu o asemenea armată.
Astfel, pentru 30 de pungi cu galbeni, pârcălabul îl trădează pe domn, unindu-se cu turcii la Iezerul Cahului. Copleșită numeric, astea moldo-cazacă es-a retras în satul Roşcani.
Au urmat valuri succesive de atacuri turcești, dar moldovenii și cazacii au rezistat eroic. Dar natura n-a ținut cu Ioan Vodă. O ploaie teribilă îi distruge pulberea pentru tunuri, apoi trei zile e caniculă i-au adus la capătul puterilor pe oștenii său care nu pridideau să respingă atacurile ienicerilor.
Rămas cu 7000 de oşteni, Ioan Vodă face un gest ce-i arată caracterul și personalitatea: acept să se predea, cu condiția ca oștenii săi să fie cruțați. iar el să fie trimis viu sultanului Selim al II-lea, fiul lui Soliman Magnificul.
Ahmed Paşa, conducătorul armatei otomane şi Petru Schiopul se jură că vor respecta cerinţele.
Ajuns în cortul acestora, Ioan Vodă declară ferm că nu va vorbi decât cu sultanul. Atunci, Iusuf aga Cigalzade, un italian turcit, se repede la el cu pumnalul și-l înjunghie în inimă.
Cum fapta nu mai putea fi întoarsă, turcii au organizat un soi de spectacol morbid folosind trupul domnitorului.
Mai întâi, i-au tăiat capul, apoi i-au legat trupul de patru cămile - unii spun că ar fi fost două - care, mănate cu biciul, au dezmembrat corpul domnitorului în tot atâtea părți.
Totodată, oştenii otomani – urmând un vechi obicei turcesc – se îngrămădesc să-și înmoaie săbiile în sângele lui Ioan Vodă, sperând astfel să se împărtăşească din vitejia și forța domnitorului, după cum consemnează în Cronica sa, Martin Joachim Bilescki, scrie adevarul.ro.
Acum se petrece un episod unic în istoria noastră. Văzând toate aceste grozăvii, moldovenii dezarmaţi şi cazacii din suită se aruncă asupra turcilor, pierind cu toţii.
Din cei 7.000 de luptători pe care-i mai avea Ioan Vodă, otomanii mai țin în viață doar 12 cazaci zaporojeni, impresionați de calitățile de luptărori ale acestora.
Amintirea morţii sale cumplite a dăinuit mult timp la Constantinopol, unde la 24 aprilie/4 mai 1591, deci la 17 ani de la crudele eenimente, cu ocazia numirii ca domnitor al Ţării Româneşti a fiului său, Ştefan Surdul, ambasadorul imperial scria despre „Ion voievod care a fost rupt în patru, atârnat de patru cămile”.
Mormântul a ceea ce mai rămăsese din Ion Vodă cel Viteaz nu este cunoscut, dar faptele ale, precum și moartea sa eroică vor rămâne mereu un reper al istoriei noastre, chiar dacă renumele său nu este pă măsura cutezanței sale.
