Centrala nucleară de la Cernavodă, pusă în funcțiune în 1996. De ce e importantă apa Dunării pentru reactoare?

Centrala de la Cernavodă e cunoscută oricărui român, fie și doar pentru renume. Dar mulți au trecut prin vecinătatea ei în drumul către litoral. 

În condițiile secetei puternice și a debitului scăzut al Dunării, armata a reușit să distrugă, luni, stânca Pârjoaia, de pe brațul Bala, după două zile de intervenții pe Dunăre. 

Operațiunea a avut ca scop dirijarea unei cantități mai mari de apă spre Cernavodă, unde nivelul fluviului scade cu 2-3 centimetri pe zi. 

Centrala de la Cernavodă, inaugurată în 1996

Situația critică a debitului apelor Dunării a făcut necesară intervenția Armatei și găsirea unei soluții de redirecționare a unei mari cantități de apă de pe brațul Bala către CNE Cernavodă.

Dar ce este o centrală nucleară? Ea reprezintă o instalaţie complexă cu ajutorul căreia se produce energie electrică din energie termică.

Energia termică este obţinută în urma iniţierii şi întreţinerii unei reacţii nucleare de fisiune controlate realizate în reactorul nuclear.

Citește și: Dunărea a ajuns la limită. Armata a distrus stânca Pârjoaia cu 100 kg de explozibil

Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă a fost inaugurată la 17 aprilie 1996, atunci fiind pus în funcțiune primul reactor.

A fost prima centrală de acest fel din Europa de Est, fiind dotată cu o tehnologie de tip CANDU (CANadian Deuterium Uranium 600-Pressurized Heavy Water Reactor), de concepție canadiană. 

Reactorul, care utilizează apa grea drept moderator și agent de răcire, iar drept combustibil - uraniul natural, a atins prima criticitate (inițierea reacției de fisiune în lanț) la 16 aprilie 1996.

Dar povestea centralei începe mult mai devreme, după cum aflăm din lucrarea „Centrala neclearoelectrică din România, la zece ani de funcţionare a unităţii 1 CNE Cernavodă“ semnată de Constantin Racoveanu şi Ionel Bucur. 

În anul 1968 a fost aprobat primul program nuclear naţional care prevedea construirea în ţara noastră, până în 1980, a unor centrale nuclearoelectrice.

La începutul anilor '70, România s-a implicat în negocieri pentru colaborări în realizarea de centrale nuclearoelectice atât cu Canada, cât şi cu Uniunea Sovietică.

Timp de mai mulţi ani au fost identificate şi studiate mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrale şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior.

Prin Hotărârea semnată în 17 februarie 1970 de către Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Cosiliului de Miniştri, s-a înfiinţat pe 1 iunie 1970 „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică“ Hârşova.

Dorința lui Nicolae Ceaușescu de a deveni tot mai independent față de URSS a dus la decizia continuării colaborării cu Canada.

Citește și: România, în alertă energetică. Chisăliță: Consumul voluntar nu acoperă deficitul de 2.500 MW

Tot în 1970 s-a decis ca, pe baza studiilor efectuate, prima centrală nuclearoelectrică echipată cu reactoare CANDU (CANada Deuterium Uranium) 600 cu combustibil uraniu natural şi apă grea să fie construită în zona Hârşova, sursa de apă de răcire să fie Dunărea.

Centrala de la Cernavodă asigură 20% din producția de energie a României

Amplasamentul Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă este situat pe malul drept al Dunării, pe fosta platformă de calcar „Ilie Barză“, sursă de materie primă a fostei fabrici de ciment „Ideal“ Cernavodă.

Zona era recunoscută ca fiind una cu cea mai redusă activitate seismică din România.

Primele lucrări au debutat în ianuarie 1979. Ele au avut scopul de a fi realizat un model experimental al clădiri reactorului din beton la o scară redusă.

Modelul a fost necesar pentru a fi stabilite unele date specifice amplasamentului în legătură cu reacţia sol - structură în caz de cutremure. Lucrul a fost realizat iarna, în condiţii grele.

Executantul lucrărilor a fost şantierul din Brăila. Lucrările de construcţii şi montaj au fost finalizate în aprilie 1979.

„Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi-a schimbat ulterior denumirea în „Întreprinderea Nuclearelectrică Cernavodă”, cu sediul în oraşul cu acelaşi nume.

Pentru construirea centralei, au fost demolate cinci construcţii provizorii şi au fost dezafectate calea ferată şi drumul de acces la cariera „Ilie Barză”. 

Pentru realizarea CNE Cernavodă, iniţial a fost prevăzută o supafaţă de 205 hectare, din care 116 hectare să fie ocupată definitiv. După anul 1990, Guvernul a decis ca suprafaţa să ajungă la 292 de hectare.

Fiecare unitate este un ansamblu funcţional independent, constituit dintr-o parte nucleară şi o parte clasică.

Pentru a avea o imagine asupra volumului de lucrări, autrii lucrării menționatel exemplifică cu următoarele cantităţi orientative pentru o unitate: beton în fundaţii – 71.000 de metri cubi, ciment – 164.000 de tone, lemn – 4.000 de metri cubi, oţel – 38.000 de tone.

În data de 11 iulie 1996 a avut loc conectarea Unității 1 la Sistemul Energetic Național, cu livrarea primului kWh electric produs la generatorul Unității.

Unitatea 1 va fi oprită pentru retehnologizare din 2027

La 2 octombrie, același an, Unitatea 1 a atins puterea nominală, iar la 2 decembrie 1996 a intrat în exploatare comercială.

11 ani mai târziu, în octombrie 2007, a avut loc inaugurarea oficială a Unităţii 2.

În planul actual se preconizează finalizarea construcției reactoarelor 3 și 4 ce ar trebui încheiată până în 2031.

În 1992, unitățile 3 și 4 au intrat în conservare, în momentul în care rata de finalizare era de aproximativ 15% la Unitatea 3 și de 14% la Unitatea 4. 

Energia electrica produsa anual de Unitatile 1 si 2 CNE Cernavodă reprezintă circa 20% din producția de electricitate totală a României.

Citește și: Criză energetică de proporții. Guvernul ar putea scoate din priză companiile care consumă mult curent

Reactorul CANDU consumă uraniu natural, utilizând apa grea de puritate nucleară (continut izotopic peste 99,75% D2O) ca moderator și agent de răcire, în două sisteme independente, separate, în circuit închis.

În cele 4 generatoare de abur, căldura din circuitul primar este preluată de apa ușoara din circuitul secundar, prin transformarea în abur saturat.

Acesta se destinde în turbina formată dintr-un corp de medie presiune și 3 corpuri de joasă presiune, producând energia mecanică necesară acționării generatorului electric.

Aici intervine rolul major al apelor fluviului Dunărea în funcționarea centralei.

La ieșirea din turbină, prin extragerea căldurii reziduale cu ajutorul apei de răcire preluate din Dunăre, aburul este condensat, conform romatom.ro. 

Circuitul este reluat prin repomparea condensului pentru alimentarea generatoarelor de abur.

În 2027, Unitatea 1 este planificată să fie oprită pentru retehnologizare, urmând a fi repusă în funcțiune în 2029.