Ce au în comun un obuz de artilerie de 155 mm și un câmp de grâu încolțit? Amoniacul. Un ingredient-cheie în producția de îngrășăminte, amoniacul, se află și în centrul tehnologiei explozibililor moderni.
Fermierii și producătorii de îngrășăminte din UE cunosc prea bine costul ridicat al amoniacului, a cărui producție a devenit mai scumpă în Europa, de la criza de energie, care a urmat invaziei la scară largă a Ucrainei, de către Rusia.
Însă în sectorul Apărării se conturează o dependență mai tăcută, producătorii de arme bazându-se în mare măsură pe importurile străine de amoniac – o potențială vulnerabilitate, într-o lume afectată de incertitudini geopolitice.
Cum a făcut criza de îngrășăminte industria de Apărare a Europei mai vulnerabilă
Rusia a fost în mod tradițional unul dintre principalii furnizori de amoniac ai UE – iar alimentele, îngrășămintele și amoniacul brut rusesc au fost exceptate de la sancțiunile UE din timpul războiului, pentru a evita punerea în pericol a securității alimentare globale.
Aproximativ 80% din amoniacul la nivel mondial este utilizat în îngrășăminte, în timp ce utilizările militare reprezintă doar aproximativ 3%, potrivit lui Stephen Jackson, CEO al Ammonia Europe.
Însă rolul amoniacului în sectorul Apărării este esențial, fiind un ingredient esențial în acidul azotic, o substanță chimică utilizată în explozibili, praf de pușcă și combustibilii pentru rachete.
Citeşte şi: Avertismentul comisarului UE pentru Apărare: Armatele UE funcționează la doar 50% din necesarul NATO
Atât acidul azotic, cât și amoniacul pentru îngrășăminte, sunt produse de obicei în aceleași fabrici. În Europa, aceste instalații sunt situate în principal în Germania, Polonia, Norvegia și Spania, potrivit lui Jackson.
Aceasta înseamnă că, atunci când producția de îngrășăminte scade, efectele pot fi resimțite și în alte sectoare.
Multe fabrici de amoniac fie se închid, fie își reduc capacitatea de producție , fie se bazează pe amoniacul importat, deoarece industria prelucrătoare se bazează pe gazele naturale, ca materie primă-cheie.
Citeşte şi: Europa trece la economie de război. Investiții record în apărare și securitate cibernetică
Creșterea bruscă a prețurilor gazelor naturale în Europa înseamnă că amoniacul este produs acum în mare parte în Rusia și Statele Unite, unde prețurile sunt mult mai mici.
„Dacă se combină costul foarte ridicat al gazelor cu instalațiile îmbătrânite, practic, amoniacul devine foarte, foarte scump de produs în Europa”, a declarat Lizzy Lancaster, reporter senior pe amoniac la Argus Media.
Situația a fost agravată de războiul din Ucraina și de pierderea gazului rusesc ieftin, a adăugat ea.
Citeşte şi: România, apărare antiaeriană în trepte după norme NATO. Vom avea rachete de 8.100.000.000€
Criza de îngrășăminte din anul 2022, a UE – în urma invaziei rusești în Ucraina și a creșterii vertiginoase a prețurilor la Energie – a fost, în realitate o criză a amoniacului. În vara aceea, producătorii au redus producția cu până la 70%.
Deși industria și-a recăpătat ulterior o oarecare capacitate, criza a marcat totuși începutul sfârșitului pentru amoniacul fabricat în UE, deoarece costurile ridicate de producție îl fac necompetitiv, în comparație cu importurile.
Containere de îngrășăminte multifuncționale, la un siloz de cereale din Ryley, Alberta, Canada - Foto: Profimedia Images
În februarie, directorul general al gigantului german din domeniul agrochimiei BASF, Markus Kamieth, a avertizat că, în viitor, „amoniacul nu va mai fi produs în Europa, ci importat”.
Compania anunțase anterior închiderea unora dintre fabricile sale de amoniac. În mod similar, producătorul norvegian de îngrășăminte Yara a confirmat planurile de a închide ultima instalație de amoniac din Regatul Unit, după ce anterior și-a închis fabrica din orașul belgian Tertre.
