O eroare incredibilă a dus la căderea Imperiului Roman. „I-a otrăvit puțin câte puțin în fiecare zi”
În marile orașe ale Romei antice, apeductele furnizau apă vitală fântânilor, băilor și locuințelor. Betonul inventat de romani le-a permis să construiască aceste rețele vaste. Dar aceste sisteme se bazau pe țevi și fitinguri din metal moale: plumb.
Unii oameni de știință susțin că ingestia cronică de plumb în cantități mici era o toxină silențioasă în viața de zi cu zi a romanilor, un factor care s-a strecurat treptat, mai degrabă decât să lovească brusc.
Cu toate acestea, ideea că instalațiile sanitare ale imperiului ar fi putut duce în mod silențios la căderea civilizației romane este încă în dezbatere.
Citește și: Furtul tezaurului dacic, o răzbunare? Jaful secolului din 2012 dat de 3 români într-un muzeu olandez
O eroare incredibilă a dus la căderea Imperiului Roman. „I-a otrăvit puțin câte puțin în fiecare zi”
Romanii au construit o vastă rețea de țevi de plumb (din latinescul plumbum provine cuvântul nostru „plumbing”), amplasându-le în jurul rezervoarelor (de asemenea din plumb) și distribuind apa în cartierele orașului.
De-a lungul timpului, pe măsură ce apa curgea și se acumula în aceste țevi, acest metal omniprezent ar fi putut începe să facă mai mult rău decât bine.
Romanii erau cunoscuți și pentru faptul că foloseau vase căptușite cu plumb pentru a bea, precum și pentru a depozita și îndulci vinul și mâncarea. Expunerea zilnică la o cantitate atât de mare de plumb ar fi putut contribui la otrăvirea în masă și la căderea lentă a imperiului.
A contribuit otrăvirea cu plumb la căderea Imperiului Roman?
Unii istorici și oameni de știință au sugerat că otrăvirea cu plumb a jucat un rol semnificativ în declinul Imperiului Roman. Una dintre primele voci în acest sens a fost cea a lui S. Colum Gilfillan, care, în articolul său „Lead Poisoning and the Fall of Rome” (Otrăvirea cu plumb și căderea Romei), a susținut că elita romană folosea vase căptușite cu plumb și prepara sirop de struguri îndulcit în recipiente din plumb.
Citește și: România a încasat despăgubirea pentru brăţările şi Coiful dacic de la Coţofeneşti furate în Olanda
Acest lucru, împreună cu instalațiile sanitare abundente din plumb, ar fi putut afecta fertilitatea, capacitatea cognitivă și rezistența, slăbind astfel sănătatea societății romane. Cu toate acestea, este important de menționat că concluziile lui Gilfillan au fost criticate de unii experți.
Ulterior, geochimistul Jerome O. Nriagu a publicat în 1983 lucrarea „A contribuit otrăvirea cu plumb la căderea imperiului?” în 1983 și a sugerat că prevalența gutei și a altor boli în rândul romanilor indica otrăvirea cu plumb.
Mai recent, un studiu din 2025 publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences a analizat carotele de gheață din Arctica și a constatat niveluri ridicate de poluare cu plumb în toată Europa în perioada romană, reaprinzând interesul pentru tema posibilei otrăviri cu plumb în Roma antică.
Este important de menționat că teoria rămâne controversată. Mulți istorici subliniază că declinul Romei a fost complex. Acesta a fost cauzat de stresul economic, presiunea militară, luptele politice și schimbările climatice, eclipsând orice cauză singulară.
De exemplu, studiile arheologice asupra oaselor arată că toxicitatea medie a plumbului în unele populații romane era semnificativ mai scăzută decât echivalentele moderne, datorită utilizării globale prevalente a benzinei cu plumb, care contribuie semnificativ la otrăvirea cu plumb în timpurile moderne.
Cu toate acestea, plumbul reprezintă în continuare un pericol, iar unele produse alimentare sunt retrase de pe piață din cauza riscului potențial de otrăvire cu plumb.
Efectul plumbului asupra organismului uman
Plumbul este un metal greu toxic, pentru care nu există un nivel sigur de expunere în organismul uman. Chiar și cantități extrem de mici pot interfera cu procesele biologice esențiale.
Odată ce plumbul pătrunde în fluxul sanguin, în principal prin apa potabilă sau prin inhalarea prafului, acesta se distribuie în țesuturile moi, cum ar fi ficatul, rinichii și creierul.
Plumbul perturbă sistemul nervos
Chiar și bomboanele contaminate vă pot otrăvi și de aceea retragerile de pe piață sunt atât de importante. În timp, o parte semnificativă se depozitează în oase și dinți, unde poate rămâne zeci de ani și poate fi eliberată înapoi în fluxul sanguin în perioadele de stres, boală sau sarcină.
Plumbul perturbă sistemul nervos imitând calciul și zincul, ambele esențiale pentru transmiterea semnalelor nervoase.
Această imitație permite plumbului să traverseze bariera hematoencefalică, interferând cu neurotransmițătorii și deteriorând celulele creierului. Cercetările medicale arată că expunerea cronică la plumb provoacă declin cognitiv, deficit de memorie, modificări de comportament și afectarea capacității de judecată. Aceste efecte sunt deosebit de pronunțate la copii, datorită dezvoltării continue a căilor neuronale. Adulții pot suferi, de asemenea, de hipertensiune, disfuncții renale, fertilitate redusă, leziuni nervoase și anemie.
Toxicologia modernă recunoaște că chiar și expunerea pe termen lung la niveluri scăzute poate avea consecințe pe scară largă asupra sănătății publice.
Citește și: Secretele peșterii din România unde s-au descoperit rămăşiţele celui mai vechi om din Europa
Prezența plumbului în sistemele de alimentare cu apă, cum ar fi criza bine documentată din Flint, Michigan, demonstrează modul în care contaminarea cu plumb legată de infrastructură poate afecta în mod silențios întreaga populație. Se presupune că mecanisme similare au funcționat în societățile antice, care utilizau pe scară largă plumbul pentru instalații sanitare, vase de gătit și prepararea alimentelor.
