Ce poate învăța România de la Taiwan în privința dezinformării : alegerile nu se apără doar în ziua votului

 Lecția taiwaneză este clară: democrația nu se apără doar în ziua votului, ci prin reziliență socială, reacție rapidă, securitate cibernetică și cooperare internațională.

Citeşte şi: Când vor patrula polițiștii chinezi la granița României? Viktor Orban a bătut palma cu Xi Jinping

Șocul românesc din 2024

Anularea alegerilor prezidențiale din România, în decembrie 2024, pe fondul acuzațiilor privind interferențe străine rusești, a fost un șoc democratic. Nu doar pentru că a pus sub semnul întrebării integritatea procesului electoral, ci și pentru că a arătat cât de vulnerabilă poate deveni o democrație atunci când războiul informațional este tratat prea târziu, prea îngust și prea tehnic.

Pentru România, cazul Taiwanului ar trebui privit ca un avertisment strategic. Taiwanul este la nici o sută de kilometri de China pe când România este la 400 de kilometri de Crimeea ocupată ilegal de Rusia.

Taiwanul este supus unor atacuri informaționale și cibernetice mult mai intense, permanente și sofisticate din partea Chinei.

Dar tocmai această presiune continuă a obligat autoritățile, societatea civilă și sectorul privat taiwanez să construiască mecanisme de apărare din care România are multe de învățat.

Taiwanul, laboratorul presiunii hibride chineze

La o conferință dedicată FIMI — Foreign Information Manipulation and Interference (Manipulare și Ingerința Externă Informațională)— desfășurată ieri la București, reprezentanții Taiwanului au descris o realitate în care dezinformarea, hackingul, propaganda, conturile false, influencerii plătiți, inteligența artificială și presiunea militară nu sunt fenomene separate. Ele fac parte din același ecosistem de război hibrid.

Yu-Jen Chang, liderul delegației de experți taiwanezi, a formulat esența problemei: Taiwanul este un „teren de testare” pentru atacuri cognitive și cibernetice. Beijingul nu se limitează la furt de date, atacuri asupra infrastructurii sau propagandă clasică. Tactica evoluează spre o combinație între infiltrare digitală, manipulare cognitivă și folosirea de proxy-uri locale, pentru a crea diviziune socială și neîncredere în instituții.

Citeşte şi: Rusia vede Ucraina și Marea Neagră drept zone de război. SUA spun că apără România

Interferența nu începe în campanie

Aceasta este prima lecție pentru România: interferența străină nu începe în campanie și nu se termină la urne. Ea se pregătește din timp, prin erodarea lentă a încrederii publice. În Taiwan, narațiunile ostile nu vizează doar teme geopolitice, ci și subiecte aparent banale: sănătate, lipsuri de infrastructură, penurii de electricitate, incidente locale. Scopul nu este neapărat ca publicul să creadă o anumită minciună, ci să nu mai creadă nimic din ce spune statul.

România a văzut în 2024 cât de repede poate fi exploatat un mediu digital nepregătit. Taiwanul arată că răspunsul trebuie să fie permanent, nu excepțional. Fact-checkingul după ce criza a explodat este necesar, dar insuficient. Taiwanul lucrează cu ideea „orelor de aur”: instituțiile trebuie să reacționeze rapid, coordonat și credibil, înainte ca o narațiune falsă să se fixeze în mintea publicului.

Dezinformarea are infrastructură, nu doar mesaje

A doua lecție este că statul nu poate apăra singur spațiul informațional.  Min-Hsuan Wu, CEO al ONG-ului Doublethink Lab, a explicat cum societatea civilă taiwaneză analizează rețele de influență ale Partidului Comunist Chinez la nivel global. Doublethink Lab nu se uită doar la ce spun conturile, ci la cum se comportă: postează în aceleași intervale orare, distribuie aceleași linkuri în câteva secunde, dispar după alegeri, respectă aparent un program de birou sau formează rețele coordonate.

Pentru România, aceasta este o direcție esențială. Dezbaterea publică s-a concentrat prea mult pe conținut — pe mesajele virale, pe candidați, pe postări — și prea puțin pe infrastructură: cine amplifică, cine plătește, cine distribuie sincronizat, cine creează conturile, cine furnizează tehnologia, cine transformă emoția socială în armă politică.

Industria gri a manipulării

Taiwanul arată că FIMI are și o economie proprie. Există piețe pentru identități false, fotografii furate, conturi fabricate, software de administrare în masă a conturilor și influenceri plătiți.  Wu a descris o industrie gri în care aceleași instrumente pot fi folosite pentru escrocherii, marketing fals, atacuri de inginerie socială sau campanii politice. Problema juridică este majoră: mulți furnizori pretind că vând doar software sau conturi, fără a fi responsabili pentru utilizarea lor.

România trebuie să privească foarte atent această zonă. Scandalul alegerilor din 2024 a arătat cât de vulnerabil este spațiul politic la promovare netransparentă, rețele de influenceri cum este cea a lui BogPr, conturi coordonate și finanțări greu de urmărit: plățile prin criptomonede făcute pentru promovarea candidatului pro-rus, Călin Georgescu, care a declarat cheltuieli de campanie zero.

O democrație nu poate reglementa opiniile, dar trebuie să poată reglementa transparența infrastructurii de influență: cine plătește, ce cumpără, ce audiență vizează și prin ce mecanisme.

Când propaganda vorbește cu accent local

A treia lecție este că actorii ostili încearcă să pară locali.

Doamna Yen-Chun Chen, din Investigation Bureau al Ministerului Justiției din Taiwan, a explicat că Beijingul folosește proxy-uri locale, conturi compromise și platforme folosite de taiwanezi pentru a crea impresia că mesajele vin din interiorul societății. Este mai eficient ca un taiwanez să convingă un alt taiwanez decât ca mesajul să pară venit din China.

Aceeași logică este valabilă și pentru România. O operațiune rusească eficientă nu trebuie să vorbească neapărat cu accent rusesc. Ea poate folosi teme românești reale: frustrarea față de partide, neîncrederea în instituții, nemulțumirea economică, frica de război, oboseala față de Ucraina, respingerea elitelor sau sentimentul că România nu contează. Actorul străin nu inventează mereu rana; uneori doar o infectează.

În Taiwan, tinerii, studenții, micro-influencerii și comunitățile locale sunt ținte importante. Sunt invitați în China, li se oferă resurse, experiențe avantajoase și apoi sunt încurajați să producă povești pozitive. Nu toate aceste interacțiuni sunt ilegale, dar ele pot deveni parte dintr-o arhitectură de influență.

Pentru România, unde o serie de de jurnaliști, influenceri și partide precum AUR și SOS se comportă precum agenți de influență ai Rusiei, această lecție este valabilă în raport cu orice putere autoritară care investește în captarea unor voci locale credibile.

Următoarea frontieră: AI-ul politic

A patra lecție privește inteligența artificială. Taiwanul se confruntă deja cu videoclipuri generate artificial, voci cu accente locale, articole produse automat și instrumente AI care refuză sau distorsionează teme sensibile, precum Taiwanul, Tiananmen, libertatea sau drepturile omului. Doamna Chen a descris cazuri în care conținutul AI era adaptat lingvistic și cultural pentru publicul taiwanez.

Pentru România, AI va face următoarea criză electorală mai greu de gestionat decât cea din 2024. Nu va mai fi vorba doar despre boți sau reclame mascate, ci despre mesaje hiperpersonalizate, conținut video fals, voci sintetice, comunități simulate și propagandă adaptată pe regiuni, vârste, frici și preferințe politice. Apărarea nu poate rămâne analogică într-un război digital.

Dar Taiwanul oferă și partea pozitivă: AI poate fi folosită defensiv. Doublethink Lab a construit modele și agenți care monitorizează platforme, agregă postări în narațiuni, identifică amplificatori și arată cine postează, cine distribuie și cine tace strategic. România ar avea nevoie de o capacitate similară, construită transparent, cu garanții democratice, prin cooperare între stat, cercetători, ONG-uri, presă și platforme.

FIMI și securitatea cibernetică sunt aceeași luptă

A cincea lecție este că FIMI și securitatea cibernetică sunt inseparabile.  Che-Shang Huang, din Administration for Cyber Security a Ministerului Afacerilor Digitale, a explicat că Taiwanul este atacat simultan prin dezinformare, atacuri asupra infrastructurii critice, furt de date, compromiterea lanțurilor de aprovizionare și presiune militară. Țintele includ energia, spitalele, telecomunicațiile, instituțiile guvernamentale și industria semiconductorilor.

România trebuie să înțeleagă că un atac asupra alegerilor nu înseamnă doar manipulare pe rețele sociale. Poate include atacuri asupra site-urilor instituțiilor, scurgeri de date, compromiterea unor conturi reale, atacuri asupra infrastructurii media, intimidare prin false alarme și exploatarea vulnerabilităților din administrație. Taiwanul a documentat cazuri în care conturi reale au fost compromise și folosite pentru a publica zvonuri de securitate națională, creând aparența unei surse locale autentice.

China și Rusia învață una de la alta

A șasea lecție este cooperarea internațională. Participanții taiwanezi au spus explicit că Rusia și China colaborează sau se sprijină în domeniul FIMI.  Wu a arătat cum China a amplificat narațiuni rusești despre Ucraina în spațiul chinezesc și pe platforme precum Weibo, iar  Huang a subliniat că experiența Taiwanului împotriva Chinei este relevantă pentru statele care se confruntă cu Rusia. Cu alte cuvinte, democrațiile se confruntă cu adversari care învață unii de la alții. Ar fi o eroare ca democrațiile să nu facă același lucru.

Pentru România, aflată la granița războiului Rusiei împotriva Ucrainei și în interiorul NATO și UE, lecția este clară: apărarea electorală trebuie integrată în securitatea națională. Nu în sensul militarizării alegerilor, ci al tratării integrității informaționale ca infrastructură critică democratică.

De la suveranitate cibernetică la solidaritate cibernetică

Taiwanul vorbește despre trecerea de la „cyber sovereignty” la „cyber solidarity”. Este o formulă utilă și pentru România. Niciun stat nu poate apăra singur spațiul digital în fața unor operațiuni transnaționale. Este nevoie de schimb de indicatori de compromitere, exerciții comune, parteneriate cu platformele, cooperare cu societatea civilă și mecanisme rapide de alertă.

Anularea alegerilor din 2024 a fost pentru România un semnal brutal că vechile instrumente nu mai sunt suficiente.

Lecția Taiwanului este că democrația nu se apără doar prin vot, ci prin reziliența zilnică a societății. Prin instituții care comunică rapid. Prin cetățeni educați media. Prin jurnaliști capabili să identifice operațiuni coordonate. Prin legi care urmăresc banii și infrastructura influenței. Prin securitate cibernetică reală. Prin alianțe.