Secretele românului care a trăit 148 de ani: A scăpat de toate molimele. A fost studiat de Ana Aslan

Maftei Pop s-a născut în anul 1804, în Valea Loznii, Sălaj și a decedat pe data de 15 martie 1952, în Ciubăncuța, Cluj.

Secretele românului care a trăit 148 de ani

Maftei a trăit și a murit în satul Osoi din județul Cluj. El a fost menționat și de Ana Aslan, într-un interviu acordat ziaristului și scriitorului Mihai Stoian în anii 1970.

De asemenea a fost menționat de academicianul Constantin Ion Parhon în cartea sa „Biologia vârstelor”, din 1955.

Citește și: FOTO Satul cu 6.000 de locuitori care stau pe aceeași stradă, lungă de 9 km: E comparat cu Toscana

Așadar, acest român ar putea fi cel mai bătrân om din toate timpurile. Maftei Pop a trăit până la 148 de ani și a decedat în 1952. Conform documentelor de la primăria din localitatea în care și-a petrecut ultima parte a vieții, Maftei Pop s-a născut în Valea Loznii, județul Sălaj.

A decedat 148 de ani mai târziu, pe 15 martie 1952 în Ciubăncuța, comuna Oșoi. S-a mutat dintr-un sat în altul când a împlinit 85 de ani.

Maftei Pop, cel mai longeviv român

Viața lui Maftei Pop a fost subiect de studiu pentru mai multe personalități române ale vremii, precum Ana Aslan sau Constantin Ion Parhon.

Acesta din urmă a publicat un studiu elaborat despre condițiile în care a trăit Maftei și posibilele motive care au dus la longevitatea sa nemaiîntâlnită.

Desigur, veridicitatea documentelor e greu de stabilit. Cu toate astea, sunt destul de multe surse de informare care îi atestă performanța. La Marea Unire de la 1918, avea deja 115 ani împliniți, conform adevărul.ro.

A trecut prin toate catastrofele lumii

Maftei Pop, zis şi Mutu, n-a fost bolnav niciodată trecând peste toate molimile şi epidemiile catastrofale ale lumii, de la “Ciuma lui Caragea”, pe care a prins-o pe când avea doar câţiva ani, până la epidemiile de tifos, ciumă, holeră, lepră, ce au făcut ravagii până aproape de zilele noastre.

Maftei Pop a fost contemporan cu Ipsilanti, Bălcescu, Cuza, cu toţi regii României, dar şi cu primii conducători ai Republicii Populare Române. A trecut şi peste majoritatea războaielor importante ale ultimelor două secole ale mileniului, de la cel ruso-turc (1806-1812), la războiul de independenţă (1877), cel balcanic (1913), primul război mondial (1914-1918) şi al doilea război mondial (1939-1945), până la cel din Coreea (1950-1952).

Citește și: „Untold-ul” pe vremuri: Târgul de Fete de pe Muntele Găina, record de audiență în 1963. Dej, prezent

Chiar povestea cu emoţie sătenilor din Osoi prin ce fapte de arme vitejeşti a trecut. Braţul providenţei i-a servit drept scut, îndepărtând schijele obuzelor şi coasa ascuţită a bolilor necruţătoare ale timpului.

Viaţa sa a început pe vremea când nu exista nici telegraf şi s-a sfârşit-o când Uniunea Sovietică făcuse deja primele pregătiri pentru cucerirea spaţiului cosmic.

Din punct de vedere al istoriei muzicale a ultimelor secole, a simţit că face primii paşi pe pământ atunci când Beethoven compunea Simfonia a 9-a, a trăit odată cu muzicianul Ciprian Porumbescu, trecând în lumea drepţilor cu trei ani înaintea marelui compozitor George Enescu. Astfel de comparaţii oferă dimensiunea cu adevărat impresionantă a vieţii acestui om.

La 120 de ani căra de la trei kilometri depărtare grinzi din lemn de 12 metri lungime

Maftei Pop s-a născut în anul 1804, în satul Valea Loznii din judeţul Sălaj, şi a murit în 1952 la Osoi. Trăia uneori izolat. Fără carte, se pricepea doar să numere porţiile de mâncare şi rareori gologanii primiţi pe diferite munci de la ţăranii din Osoi.

I se spunea “prostănacul” mai mult pentru faptul că nu şi-a întemeiat o familie şi nu şi-a ridicat o gospodărie. Şi acest fapt a contribuit la longevitatea sa extraordinară.

După ce a fugit, tânăr fiind, din satul natal, s-a aşezat în comuna menţionată mai sus, de peste graniţa dintre judeţele Sălaj şi Cluj, nu foarte departe de cătunul unde s-a născut.

Era considerat un om puţin ciudat. Nu a fost căsătorit niciodată. Însă dintotdeauna a fost cunoscut ca bătrân. “Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen”.

Citește și: Povestea omului-lup care a băgat frica în locuitorii unui sat din Transilvania: Blestemat la naștere

“Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri de la 2-3 km”, se arată în studiul publicat de C.I. Parhon.

“E găsit în sat drept ca un brad…Poartă cămaşe albă cu gâtul descoperit, umblând astfel vara şi iarna”. De altfel, de-a lungul întregii vieţi nu a dormit niciodată în casă, ci doar afară, acoperit în fân sau învelit de cozile animalelor din grajd, iarna.

Ori în iesle, aşa cum s-a născut şi Iisus Christos. La data examinării sale de către specialişti, Maftei Pop avea privirea vioaie şi, în ciuda vârstei înaintate, părul negru, amestecat cu fire albe.

Mânca cât trei oameni odată, putea termina şi o oaie întreagă la o masă de unul singur

Academicianul Parhon face câteva notaţii şi cu privire la hrana pe care Maftei Pop o consuma. Sătenii care au stat de vorbă cu reporterul spun că nu a ţinut regim, pentru că atunci nu se obişnuia aşa ceva. Mai mult, fuma pipă sau 4-5 ţigări pe zi.

“Alimentaţie mixtă. Predominant lapte, brânză, mămăligă. Mânca cât trei, mânca şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui”, scrie cercetătorul, făcând referire la cele povestite de bătrânii satului unde muncea, între care şi Gheorghe Galuş, de 85 de ani, ştiutor de carte. Patru bătrâni, între care şi Galuş, au contribuit la completarea datelor “anamnestice” ale lengendarului român, potrivit jurnalul.ro.

Chiar şi la o vârstă înaintată, i-a impresionat pe anatomiştii şi cercetătorii ce l-au măsurat din cap până-n picioare. “Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente”. Trecutul şi comportamentul său trădează faptul că omul pe care parcă l-a uitat moartea pe pământ avea un sistem nervos puternic, cu totul ieşit din comun.

“Epitetul de prostănac dat de consăteni pare a fi în legătură cu viaţa bizară şi cu diminuarea auzului mai demult, fapt care l-a izolat de mediu…Prezintă o aritmie cardiacă legată de respiraţie. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”.

Dantura îi era încă bună, nu avea probleme cu prostata şi nu suferea nici de ateroscleroză, ca toţi bărbaţii de peste…50 de ani

Citește și: Performanță: Echipa masculină de gimnastică artistică a României s-a calificat Campionatele Mondiale

Chiar dacă a avut probleme cu auzul odată cu înaintarea în vârstă, românul nostru de 148 de ani şi-a păstrat destui dinţi. “Se notează prezenţa a 4 incisivi. Pofta de mâncare păstrată, nu are tulburări digestive”. Singura problemă, care s-a ivit la o vârstă înaintată, fapt pentru care se spune că a şi murit, a fost apariţia unei tumori la care organismul slăbit n-a rezistat. Din examinarea anatomo-patologică reiese acest lucru:

”Muşchii drepţi abdominali cu duritatea lemnoasă”, duritate care pune problema existenţei unei tumori abdominale. Însă sătenii din sat au povestit pentru reporterul Jurnalul Naţional o altă variantă a morţii sale. Omul, neînvăţat cu aparatul foto, s-a speriat atunci când a fost pozat, crezând că va fi împuşcat, întrucât se ştia vinovat pentru acel accident tragic petrecut din vina sa în locurile natale. Altfel, n-avea nicio problemă.

Dacă acum, mai fiecare bărbat ce trece de 50-60 de ani este “cadorisit” de natură cu câte un adenom de prostată, uriaşul nostru n-a avut nevoie de urolog nici la cea mai înaintată vârstă, de altfel nici n-ar fi ajuns la el, cum n-a avut nevoie de niciun medic, fiind sănătos tun.

Citește și: Rețeta săpunului de casă, care amintește de copilărie: Cum îl preparau bunicile și cât de benefic e

“Micţiuni normale”, notează Parhon, care adaugă faptul că bătrânul nu prezenta “pete senile” pe piele şi nici semne clinice evidente de ateroscleroză.

Așadar, Maftei Pop era în putere chiar și spre capătul vieții. Se pare că Maftei Pop a murit din cauza unei tumori abdominale. Coincidenţa face ca bărbatul să moară la câteva zile după ce cercetătorii i-au făcut o poză (cea de mai sus).