Postul Paștelui începe anul acesta luni, 3 martie, și se va sfârși în Sâmbăta Mare, pe 19 aprilie, în pragul duminicii în care creștinii vor sărbători Învierea Domnului. În 2025, atât credincioșii ortodocși, cât și cei catolici vor prăznui acest lucru în aceeași zi, pe 20 aprilie.
De ce Postul Paștelui durează 48 de zile, de fapt? Care este originea obiceiului de a posti?
Postul este o perioadă de o mare importanță pentru orice creștin. Dar, cu toate că există mai multe posturi de-a lungul unui an, Postul Paștelui, numit și Postul Mare, este cel mai greu și lung dintre ele.
Anul aesta, el va fi cuprins în intervalul 3 martie-19 aprilie, astfel că pe 20 aprilie toată suflarea creștinească - atât ortodoxă, cât și romano sau greco-catolică - va sărbători în aceea duminică marele eveniment al Învierii Domnului.
Este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, cea care dă sens tuturor celorlalte și întregii religii creștine, în ansamblu.
Citește și: Când începe postul Paștelui 2025? De ce este considerat cel mai greu post de către creștini?
Dar să lămurim mai întâi de unde vine acest obicei al postului. Creștinismul a dat acestuiao însemnătate mare în viață religioasă și mai ales în viață monahală, făcând din el un act de virtute și de cult, un mijloc de progres în viață spirituală, de lupta împotriva patimilor și a poftelor.
S-a accentuat îndeosebi sensul spiritual al postului, precizându-se că postul adevărat constă nu numai în abținerea voluntară de la mâncare și băutură, ci într-o străduință neîncetată de a domină, cu spiritul, cu voință, toate patimile și poftele.
Este vorba deci, de un efort pentru înnoirea vieții, prin intronarea supremației spiritului asupra trupului.
Postul Paștelui îi pregătește pe creștini pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului - Foto: ziarullumina.ro
Referitor la Postul Paștelui - sau Postul Mare - acesta este caracterizat prin renunțarea la multe alimente, intensificarea rugăciunilor publice și particulare, îmbunătățire personală și multă generozitate cu cei aflați în nevoi.
Este simbolul viu al întregii vieții a unui om care se va împlini prin propria înviere după moartea în Hristos.
Postul Paștelui începe pe 3 martie, în 2025
De asemenea, este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a pocăinței, a curățirii inimii și minții, de reîntoarcere către poruncile Domnului și către aproapele nostru.
Vechii egipteni și babilonienii practicau postul socotindu-l că un mijloc eficace pentru ispășirea păcatelor, iar grecii și romanii anici îl foloseau dându-i un caracter atât igienic cât și religios.
Pentru budiștii și brahmanii de azi postul este o regulă de viață. Mahomedanii au și ei un post mare, numit Ramadan, în timpul căruia nu mănâncă nimic, de la răsăritul până la apusul soarelui, conform crestinortodox.ro.
În mod particular, Postul Mare - cel ținut înaintea celei mai mari sărbători creștine, Învierea Domnului - a fost rânduit de Biserica Creștină în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. - candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști.
De asemenea, a fost văzut și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului.
Citește și: Obiceiuri pentru ziua de Paște. De ce trebuie să îmbraci haine noi și ce simbolizează ouăle roșii?
Durata de 40 de zile a Postului Paştilor are la bază o tradiţie veche, întâlnită de mai multe ori atunci când era vorba despre pregătirea sufletului prin măsuri divine.
Astfel, Potopul biblic, care trebuia să spele pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi și tot 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge la „Pământul Făgăduinţei”.
De asemenea, Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea, iar însuși Mântuitorul Iisus Hristos a postit timp de 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii sale publice.
În primele trei secole creștine, durata şi felul postirii nu erau uniforme în tot spațiul ortodox, mai ales în contextul prigonirii sângeroase a creștinilor de către Imperiul Roman.
Postul Paștelui, cel mai dificil de peste an
Astfel, unii credincioși posteau o singură zi - în Vinerea Patimilor - alţii două zile, adică vineri şi sâmbătă înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti.
Spre sfârșitul secolului al III-lea, Postul Paștilor a fost împărţit în două perioade diferite, cu numiri distincte: Postul Păresimilor, care ţinea până la Duminica Floriilor, cu o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o singură săptămână, adică din Duminica Floriilor și până Ia Praznicul Învierii Domnului.
Pentru că aducea aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii Sale, Postului Mare i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime, denumire întâlnită pentru prima dată în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, în anul 325, potrivit doxologia.ro.
De fapt, Postul Paștelui are mai mult de 40 de zile, chiar 48 mai precis. Conform deciziei aceluiași Sinod, postul de 40 de zile se încheie în ziua de vineri de dinaintea Sâmbetei lui Lazăr.
Citește și: De ce sărbătorim Paşte în fiecare an pe o altă dată calendaristică. Explicație
Sâmbăta lui Lazăr și ziua următoare, Duminica Floriilor, sunt considerate sărbători aparte. La fel, ultima săptămână, cea a Pătimirilor Domnului, este încadrată într-un regim mai aspru de postire, mai scrie sursa menționată.
Deci, pe lângă cele 40 de zile propriu-zise ale Postului Paștelui mai există aceste opt zile de post pe care le atribuim tot Postului Mare, dar care au practici bisericești și rânduieli diferite, astfel că Postul Mare are, de fapt, 48 de zile.
