Cine era românul supranumit „regele cafelei” în Londra? A plecat în Marea Britanie în căutarea unei vieți mai bune, a fost spălător de vase, apoi a dat lovitura în afacerile cu populara licoare. A devenit sponsor al viitorului rege Carol al II-lea, după renunțarea acestuia la drepturile de Prinț Moștenitor, pe care l-a ajutat să ocupe tronul României, în iunie 1930, în detrimentul propriului fiu, Mihai I.
Cine era românul supranumit „regele cafelei” în Londra? A fost apropiat al regelui Carol al II-lea
Știm astăzi de mari lanțuri de cafenele, întinse pe tot mapamondul, dar puțini cunosc că, în perioada interbelică, un român devenise „regele cafelei” chiar în capitala Regatului Unit.
Este vorba de omul de afaceri Barbu Ionescu, cel care a fondat un lanț de cafenele care poate fi comparat cu faimosul Starbucks de azi.
Ca și românii după 1990, Barbu Ionescu a emigrat în Marea Britanie din cauza sărăciei, în căutarea unei vieți mai bune.
Și, tot la fel cum se întâmplă cu majoritatea compatrioților noștri de azi care-și caută norocul „prin alte zări de soare pline” a început cu „munca de jos”, ca spălător de vase într-un restaurant.
Dar, în cazul său, norocul și un acut simț al afacerilor, l-au ajutat să acumuleze o avere imensă, de milioane de lire sterline.
Citește și: Ce preț are cel mai scump parfum din lume? Cu un flacon poți cumpăra 120 de Dacii Logan
Povestea sa a început, deci, cu o slujbă modestă, de spălător de vase într-un restauran. Totuși, trebuie menționat că localul respectiv nu se afla prin vreo periferie rău-famată și sărăcăcioasă a capitalei britanice, ci chiar în celebrul cartier de lux londonez, Soho.
Conform romania-misterioasa.ro, într-una dintre zile, în timp ce se afla la muncă, Barbu Ionescu a auzit niște clienți care se plângeau de calitatea cafelei care le fusese servită în restaurantul în care muncea și el.
Prin tradiție, britanicii erau și au rămas mari consumatori de ceai, nu de cafea, dar în perioada interbelică, locuitorii arhipelagului britanic începuseră să descopere farmecul cafelei de calitate.
Acesta este contextul în care Barbu Ionescu și-a luat inima în dinți și le-a propus clienților nemulțumiți să îi dea prilejul să spele onoarea restaurantului. Curioși, aceștia au acceptat, iar românul le-a preparat o cafea „ca acasă”, adică în stil turcesc, la ibric, tare și dulce.
Regele Carol al II-lea a domnit între 1930 - 1940 - Foto: Arhiva
Rezultatul a fost peste orice așteptări. Clienții au fost entuziasmați de cafeaua servită de Ionescu iar vestea despre restaurantul cu cea mai bună cafea din Londra s-a răspândit rapid.
Fluxul tot mai mare de clienți l-a determinat pe patronul lui Barbu Ionescu să îl promoveze. Mai întâi, acesta a devenit chelner, servind chiar cafeaua pe care o prepara el însuși.
Citește și: Care au fost cei mai bogați oameni din istorie? Elon Musk și Jeff Bezos nu intră în top 10
Apoi, Barbu Ionescu a devenit asociatul patronului său. Pentru că restaurantul respectiv, deși fusese mărit, nu mai făcea față numărului tot mai mare de clienți, în cele din urmă, Barbu Ionescu a dezvoltat o adevărată rețea de cafenele.
La fel, cafeaua „Barbu” devenise una dintre cele mai apreciate în epocă. Barbu Ionescu a investit cu cap profitul obținut din comerțul cu cafea și a devenit unul dintre cei mai bogați români din Occident, după cum se menționează în cartea Ecaterinei Rădoi, „Viața Regelui Mihai I”, conform sursei menționate.
Devenit un magnat al cafelei și posesor al unei impunătoare reședințe în apropierea Londrei, Barbu Ionescu s-a implicat și în jocurile de culise ale politicii românești.
El a fost un susținător al lui Carol al II-lea, încă de pe v remea în care, după ce renunțase la calitatea de Prinț Moștenitor, la finalul lui 1925 - oficializată de guvernul liberal condus de Ionel Brătianu în ianuarie 1926 - bântuia prin Europa alături de amanta sa, Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman.
După moartea regelui Ferdinand, tatăl lui Carol, și urcarea pe tron a lui Mihai, fiul lui Carol, în 1927, au fost puse în mișcare rotițele angrenajuui ce urmărea să-l repună în drepturi și pe tronul României pe prințul rătăcitor și risipitor.
Iar Barbu Ionescu a fost parte activă din acest efort al lui Carol, de detronare, practic, a propriului fiu, și de restaurare a succesiunii firești la tron, existentă până în renunțarea acestuia la calitatea de moștenitor ala acestuia.
Citește și: Cea mai scumpă cafea din lume costă 2.500 de dolari pe kilogram. Ce o face atât de specială?
De fapt, „regele cafelei” i-a propus acestuia chiar să-i finanțeze acea adevărată lovitură de stat. În plus, a pus la dispoziția viitorului rege un castel în comitatul Surrey, din apropierea Londrei. Acest castel urma să devină cartierul general al conspiratorilor.
Prima tentativă de ocupare a tronului, ce a avut loc în 1928, a eșuat după ce un detectiv particular englez angajat de serviciile secrete române, Harold Brust, a aflat întmplător de planurile lui Carol și ale susținătorilor lui.
Unul dintre funcționarii Casei Regale a României, Eugeniu Artur Buhman, care a lucrat vreme de 42 de ani pentru Familia Regală, relata aceste incidente în memoriile sale. Pe data de 8 mai 1928, el menționa că “Principele Carol, care se afla pentru scurt timp în Anglia, a fost avizat de autoritățile engleze că prezența sa acolo este indezirabilă“.
„Bineînțeles că această dispozițiune surprinzătoare pentru o țară cunoscută ca ospitalieră a fost luată în urma intervenției guvernului nostru, guvern care-și zice liberal. Ziarele noastre ne informează că Dna Lupescu (n.r. – amanta lui Carol al II-lea, Elena Lupescu), care însoțește pe Principele Carol, a fost chemată la Poliție și interogată minuțios asupra trecutului ei.
Interdicția de a sta în Anglia a fost aplicată și persoanelor care întovărășesc pe Prințul Carol: Neculai Gatoschi, Puiu Dumitrescu, Neculai și Constantin Lupescu (tatăl și fratele doamnei) și un domn Florescu, care erau toți musafirii lui Barbu Ionescu, proprietarul unei frumoase reședințe din împrejurimile Londrei“, scria Eugeniu Artur Buhman, potrivit aceleiași surse.
Carol al II-lea s-a întors în Franța, unde avea să mai aștepte doi ani până la o nouă încercare, în iunie 1930, care, de data aceea, a reușit. Astfel, el a devenit rege al României la 8 iunie 1930, fiul său, Mihai, de doar 9 ani la acea dată, fiind „retrogradat” la calitatea de „Mare Voievod de Alba Iulia”.
Un titlu pompos, născocit chiar atunci de marele savant Nicolae Iorga, pentru a îndulci, probabil, amărăciunea detronării de propriul tată a nevârstnicului rege.
O perioadă, Barbu Ionescu, în mod firesc, aproape, s-a numărat printre apropiații noului rege, iar unii l-au considerat drept membru al ceea ce a fost denumită „camarila regală”
Însă relațiile dintre Carol al II-lea și „regele cafelei” s-au răcit, iar Barbu Ionescu s-a întors în Anglia, la afacerile sale.
Citește și: Recunoașteți personajul? Drama teribilă a actorului care l-a jucat pe Carol al II-lea. Cum a murit?
La rândul său, Carol al II-lea a părăsit domnia în septembrie 1940, când fiul său, Mihai I, a revenit pe tron, pentru următorii șapte ani.
Din păcate, despre soarta lui Barbu Ionescu nu s-a mai aflat nimic după ruperea legăturilor cu Carol al Ii-lea și cu țara natală. Dar el va rămâne, pentru Londra și londonezi, cel puțin, românul care a fost „regele cafelei” în perioada interbelică.
