Unul dintre fondatorii URSS a fost un român care era considerat, la un moment dat, drept poribilul succesor al lui Lenin, în detrimentul celui care avea să ia, de fapt, puterea. Iosif Stalin.
Acest personaj puțin cunoscut în România de generațiile mai tinere este considerat și „părintele” Armatei Roșii, marea forță militară pe care s-a bazat colosul comunist de la răsărit.
Cine era românul care a fost unul dintre fondatorii URSS? Este considerat „părintele” Armatei Roșii
Mihail Vasilievici Frunze s-a născut pe 21 ianuarie 1885 în localitatea Pishpek (azi Biskek), în acea vreme o neînsemnată garnizoană militară a Imperiului Țarist, astăzi capitala statului Kârgâzstan.
Tatăl său, Vasile Frunză, era un român originar din estul Nistrului. Slujba acestuia de paramedic în armata ţaristă l-a purtat departe de casă fiind staţionat tocmai în Asia Centrală.
La finalul stagiului militar, acesta a decis să rămână în Bishkek, capitală Kârgâzstanului de astăzi, unde se căsătorește cu o localnică provenită dintr-o familie de țărani. Ulterior, în 1895 s-a născut Mihail, cunoscut apoi cu numele de Frunze, în loc de Frunză.
După o copilărie dificilă, marcată de moartea prematură a tatălui şi a dificultăţilor financiare, Mihail a urmat cursurile Universităţii Politehnice din Sankt Petersburg, perioadă în care a aderat la ideologia marxistă.
Citește și: Strănepotul lui Stalin îl atacă pe Putin. „Războiul din Ucraina este ilegal. Poporul nu e de acord”
A făcut parte din diferite organizaţii studenţeşti cu caracter revoluţionar înainte de a se înscrie în Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia, precursorul partidului comunist-bolşevic rus.
În 1903 a avut loc ruptura ideologică a formaţiunii, pornită de la neînţelegerile dintre Lenin şi Iulius Martov.
În timpul celui de-al doilea congres al partiduui, desfășurat în Londra, Frunze, împreună de alţi membri proeminenţi printre care Iosif Stalin şi Grigori Zinoviev au fost alături de Lenin în formarea facţiunii bolşevice.
În 1905, românul Frunze a condus revolta muncitorilor din Shuya şi Ivanovo şi în acelaşi an a avut un rol important în desfăşurarea insurecției din Moscova, unde a luptat împotriva forţelor guvernamentale țariste, după cum consemnează britannica.com.
Tatăl lui Mihail Frunze era român din stânga Nistrului - Foto: arhiva
Din cauza acţiunilor sale reacţionare este arestat şi primeşte nu una, ci două condamnări la moarte. Însă, sentinţele îi sunt comutate în urmă protestelor din partea susţinătorilor bolşevici.
Primeşte în schimb ani grei de închisoare, iar după săvârşirea pedepsei urmă să fie exilat permanent în Siberia. Loialitatea pe care a arătat-o faţă de idealurile comuniste chiar şi încarcerat a adus respectul şi aprecierea din partea liderilor bolşevici.
În 1916, reușește să fugă din surghiunul siberian și ntră în contact cu bolşevicii, care, în schimb, în loc de o primire călduroasă şi o strângere de mâna îl trimit direct în linia întâi a frontului.
Trebuia să fie urmașul lui Lenin în fruntea URSS
Astfel, ultimele luni ale Primului Război Mondial i-a petrecut în armata ţaristă ce apăra oraşul Minsk, conducând totodată și operaţiuni de agitaţie politică.
În acel moment un singur denunţ îl despărţea de plutonul de execuţie, dat fiind că, legal, era un evadat cu două sentințe la moarte la activ.
Dar totul se schimbă după abdicarea ţarului Nicolae al II-lea, astfel că în urmă revoluţiei din februarie 1917 ajunge să conducă grupurile civile de apărare ale oraşului.
Citește și: Criminalul din Rusia ce a impus primul guvern comunist în România, la 6 martie 1945: „Ialta sunt eu”
La sfârşitul anului, în timpul revoluţiei bolșevice din octombrie împotriva guvernului provizoriu instalat, Mihail Frunze organizează şi conduce un grup de 2.000 de luptători în Moscova.
Lider al statului sovietic, încă elogiat de comuniştii nostalgici, Mihail Frunze a fost unul din cei care au pus fundaţia Uniunii Sovietice.
Calităţile sale fiindu-i remarcate, îi este oferită comandă unei armate, pentru a lupta împotriva trupelor amiralului Aleksandr Kolchak, conducătorul suprem al Armatei Albe, o amplă mişcare contrarevoluţionară anticomunistă.
A readus sub control bolşevic regiuni vaste cucerite de forţe contrarevoluţionare anticomuniste, precum Crimeea în noiembrie 1920 și a reușit să împingă generalul albilor, Piotr Vranghel și trupele acestuia afară din Rusia
După înlăturarea ameninţării prezentate de forțele fidele fostului imperiu, Frunze s-a numărat, în 1922, printre fruntașii comuniști care au semnat actul prin care s-a format oficial colosul de la răsărit, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Mihail Frunze, înfățișat într-un tablou, a murit la 40 de ani, otrăvit cu cloroform - Foto: geopolitika.ru
De asemenea, el este considerat „părintele spiritual” al Armatei Roşii definitivând o doctrina militară specifică care punea pe accent pe gândirea ideologică şi acţiunea armată.
Figură impozantă a partidului comunist, erou de război şi teoretician militar, românul basarabean a impus reorganizarea forţelor militare ale Armatei Roşii, crearea unui sistem de comandă foarte centralizat şi o mai bună pregătire a trupelor. Imbinarea doctrinei comuniste cu cea militară.
În decembrie 1921, Frunze a vizitat, ca ambasador al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, Ankara în timpul Războiului de Independență al Turciei și a consolidat relațiile turco-sovietice. Mustafa Kemal Ataturk l-a considerat ca un aliat și prieten, pentru care și azi se află un monument ridicat lui Frunze în Istanbul, Piața Taksim.
În același an, 1921, a fost ales în Comitetul Central al Partidului Rus Bolșevic, la 2 iunie 1924 a devenit membru candidat al Politburo iar în ianuarie 1925, a devenit Președinte al Consiliului Militar Revoluționar.
Citește și: România, vândută Rusiei înainte de Ialta, în 1944. Actul de la Moscova semnat la o sticlă de whisky
Suportul lui Frunze pentru Grigori Zinoviev l-a pus în conflict cu Iosif Stalin, unul din oponenții lui Zinoviev, cu care au fost anterior în raporturi amicale, din cauză că pe vremea aceea Stalin afișa respect față de colegii lui revoluționari și foști prizonieri din „vechea gardă”.
Mihail Frunze era considerat drept un potențial succesor al lui Lenin, datorită cunoștințelor sale atât în materie teoretică cât și în aplicarea lor practică.
De asemenea era apreciată și aparenta sa lipsă de ambiție personală care să fie divergentă față politica partidului.
Dar moartea lui Lenin a declanșat o luptă feroce pentru putere, căreia Frunze i-a căzut victimă, chiar dacă n-a fost împușcat de vreun pluton de execuție.
El suferea de ulcer gastric și, cu toate că a fost sfătuit să se supună unei intervenții chirurgicale, a ales multă vreme metode de tratament mai tradiționale, altfel spus, „leacuri băbești”.
Însă, la 31 octombrie 1925, după o criză severă de ulcer, dar, și la insistențele lui Stalin a acceptat să se supună unei operații, lucru care i-a fost fatidic.
În timpul acesteia a fost otrăvit cu cloroform, cu toate că operația era considerată una de „rutină”.
Astfel, i s-a administrat o doză de șapte ori mai mare decât cantitatea normală de cloroform ce se folosea pentru anestezie la acea vreme.
Firește că toate suspiciunile s-au îndreptat spre Stalin, cel care avea să scape treptat de toți foștii săi tovarăși de luptă comunistă, dar nu s-au găsit niciodată dovezi care să-l incrimineze pe cel care urma să conducă URSS până în 1953.
Citește și: Cum a fost forțat Regele Mihai să abdice? Trucurile folosite de Petru Groza și Gheorghiu-Dej
Așa s-a sfârșit viața românului Mihai Frunză - Mihail Frunze - la doar 40 de ani. Totuși, timp de decenii, până în 1998, Academia Forțelor Armate ale Federației Ruse, unde au studiat și numeroși ofițeri români în perioada stalinistă, s-a numit Academia Militară. „M.V. Frunze”.
De asemenea, între 1926 și 1991 orașul său natal, Biskek, s-a numit Frunze, în cinstea rolului important jucat de el în revoluția bolșevică din Rusia
