Care este originea colindelor de Crăciun? Când au fost cântate prima oară?

Care este originea colindelor de Crăciun? Le luăm ca atare, le auzim și ne bucurăm de ele în fiecare perioadă a Sărbătorilor de iarnă. Dar când au apărut ele și ce diferență este între cele românești și cântecele de Crăciun din Occident, mult mai cunoscute decât ale noastre?

Care este originea colindelor de Crăciun? Când au fost cântate prima oară?

În funcție de dicționar, definiția colindelor de Crăciun este ușor diferită. Dacă e să luăm, mai întîi, înțelesul dat de cel britanic, acestea sunt, în general, „cântece tradiționale care se cântă chiar înainte de Crăciun și care celebrează nașterea lui Iisus Hristos”.

În schimb, DEX-ul românesc definește colindul drept un „vechi cântec popular românesc cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou”. Prin urmare, românesc, nu britanic, nu american, nu german.

Dar hai să privim problema din perspectiva occidentală, mai întâi.

Citește și: Ce înseamnă „lerul” din colindele românești? Explicația lui Ștefan Hrușcă. Ce spun lingviștii?

În 1928, Corul King's College din Cambridge a difuzat pentru prima dată pe calea undelor publice un concert de colinde în ajunul Crăciunului.

Vom scrie în continuare tot „colinde”, deși cuvântul „carols”, cel care le definește, se traduce mai exact prin „cântece de Crăciun”

În același an a fost publicată „The Oxford Book of Carols” - editată de Percy Dearmer, Ralph Vaughan Williams și Martin Shaw - ceea ce a contribuit la o largă popularizare a imnurilor festive în rândul întregii populații.

Este general acceptat faptul că una dintre primele colinde de Crăciun înregistrate vreodată a fost „Imnul îngerilor” din anul 129 d.Hr., potrivit The New Daily.

Cam în această perioadă, imnurile cu tematică creștină au început să preia cântecele păgâne anterioare care celebrau Solstițiul de iarnă.

Din ce în ce mai multe imnuri lente și solemne au început să apară în secolul al IV-lea, iar până în secolul al XII-lea au apărut cântece care se refereau la teme și creaturi legate de Nașterea Domnului, scrie classicfm.com.

Potrivit Dicționarelor Oxford, una dintre cele mai vechi colinde tipărite este "Boar's Head Carol”, care datează din 1521.

Se pare că acesta se auzea în mod tradițional în fiecare an la Queen's College, Oxford, în timp ce se ducea masa de Crăciun.

„Coventry Carol” este o colindă medievală care rezistă și în programele de Crăciun de astăzi, în Marea Britanie, iar „O magnum mysterium” a compozitorului renascentist Victoria rămâne la fel de popular ca atunci când a fost făcut.

Alte colinde tradiționale despre care se crede că provin din Evul Mediu includ „God Rest You Merry, Gentlemen” și „While Shepherds Watched Their Flocks by Night”.

Citește și: Care este originea lui Moș Crăciun? Când a devenit bătrânelul simpatic care aduce cadouri?

Colindele și cuvintele lor au continuat să fie răspândite, chiar și în secolul al XVI-lea, când Oliver Cromwell și puritanii au încercat să interzică cântatul colindelor.

În secolul al XIX-lea, colindele erau colectate și tipărite pe scară largă. Iar în 1880, se crede că „slujba de colinde” a fost inventată în localitatea Truro, reședința comitatului Cornwall, de către Edward White Benson, care a devenit mai târziu arhiepiscop de Canterbury.

Multe dintre cele mai populare colinde de astăzi își au originea secolul al XIX-lea, cu melodii melodioase, armonii bogate și sunete de Crăciun din abundență.

Cea mai cunoscută este „Silent Night”, compusă în 1818 de Franz Xaver Gruber pe versuri de Joseph Mohr.

Apoi, colindele s-au transformat, treptat, mai degrabă în hituri folk-pop, cu variante plăcute, dar lipsite de fiorul pe care cel puțin oamenii din anumite generații îl așteaptă de la un colind adevărat.

Ce se întâmplă în România

Acum, să ne întoarcem privirea și către colindul românesc, după cum îi este definiția din DEX.

În primul rând, cuvântul „colind” sau „colinda” provine din latinescul „Calendae” nume ce se dădea vechilor sărbători păgâne de Anul Nou când era obiceiul să se facă urări de belşug şi fericire pentru noul an ce începea.

„În primele veacuri creştine nu se sărbătorea Naşterea Domnului, ea nefiind specificată în Noul Testament. Abia pe la mijlocul secolului IV, Biserica a fixat data de 25 decembrie, ca sărbătoare a Naşterii Domnului, pentru a şterge amintirea unei mari sărbători păgâne dedicată cultului solar, şi care era celebrată în aceeaşi zi. Aşa se explică prezenţa unui puternic substrat păgân în colindele arhaice.

Datina se leagă, deci, de accepţiunea arhaică a Sărbătorii ca sfârşit al unui ciclu temporal şi începutul unui alt an. Cu timpul, întregul ritual dedicat zeilor protectori ai agriculturii s-a restrâns în texte, încheiate cu o formulă-urare adresată celor colindaţi.

Aceasta a constituit nucleul datinei de tip roman şi sub această formă au primit-o şi tracii din nordul şi sudul Dunării, odată cu expansiunea Imperiului Roman”, a explicat profesorul Ovidiu Trifan, singurul doctor în colinde din România, conform adevarul.ro.

Citește și: Cum s-a născut tradiția împodobirii bradului de Crăciun? Când a apărut în România?

Dar, după 1990, a fost o adevărată invazie de colinde internaționale, pe care oamenii erau dornici să le asculte, din cauza căreia s-a instaurat, treptat, o confuzie în privința a ceea ce înseamnă, de fapt, un colind, mai spune profesorul Trifan.

„Aşa a apărut mesajul subliminal al obsedantului şi transcontinentalului „Jingle bells”, considerat, de către ignoranţi, ca fiind un colind „internaţional”. Multora nu le-a trecut prin cap că este un „echivalent” al românescului „Sanie cu zurgălăi”, dar nu un colind, şi, cu atât mai mult, „internaţional”, ci doar un simplu cântec de iarnă (...).

Aceste cântece sunt fabricate în serie şi nu transmit absolut nimic, nici o emoţie. Cântece pe care nu le poţi asculta cu sufletul la gură şi cu lacrimi de bucurie în ochi! Dacă le cânţi unui ţăran din satele cu vechi tradiţii într-ale colindatului, spunându-i că sunt colinde, s-ar putea să te alegi cu o sudalmă neaoşă”, a mai precizat Ovidiu Trifan.

Prin urmare, atunci când ascultați un colind cântat de Ștefan Hrușcă, de exemplu, ori unul internațional, amintiți-vă că, de fapt, nu sunt chiar același lucru.