Astăzi, 25 mai, se împlinesc 21 de ani de la tragica poveste de iubire dintre Irinel Liciu și Augustin Doinaș.
Ca artiști au visat la iubire fără sfârșit. Și uite că s-au iubit jumătate de secol, nu s-au trădat și viața lor a fost iubire fără sfârșit.
21 ani de la cea mai tragică poveste de iubire
Dragostea lor a fost fulgerătoare, intensă şi i-a ţinut împreună mai bine de patru decenii, în ciuda problemelor întâmpinate.
S-au cunoscut în casa unor prieteni, la Bucureşti, în plin regim comunist.
El era un poet care încă nu îşi crease un renume, iar ea era o vedetă care strălucea deja în luminile reflectoarelor. Ştefan Augustin Doinaş , pe numele adevărat Ştefan Popa, era fiu de ţărani din judeţul Arad.
A debutat cu o poezie în ''Jurnalul literar'' (1939). A făcut parte din Cercul Literar de la Sibiu, fiind unul dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar, publicat în ziarul ''Viaţa'' (1943). A fost redactor Ia revista ''Teatrul'' (1956-1957), corector la revista ''Lumea'' (1963-1966); redactor la revista ''Secolul 20'' (din 1969), devenind, în ultimul deceniu al vieţii, directorul revistei, apoi preşedintele fundaţiei cu acelaşi nume, care s-a transformat în ''Secolul 21''.
Citește și: Elena Farago, poeta fără copilărie care a scris pentru copii: Orfană la 17 ani, avea doar două clase
Irinel Liciu, pe numele său real Silvia Lia Voicu, a debutat în anul 1948 cu piesa Faust. A fost prim-solistă a Operei din București timp de două decenii, în perioada 1950 - 1970. Irinel Liciu a interpretat pe parcursul întregii cariere majoritatea rolurilor din baletele clasice și spre final a abordat dansul contemporan
Poetul necunoscut la acea vreme a fost vrăjit de la prima vedere de vedeta balerină, iar sentimentul a fost reciproc. Se spune că el i-ar fi scris o poezie pe un măr.
A tăiat mărul în două şi l-a împărţit: ”Partea asta eşti tu, partea asta sunt eu!”. Aşa a început o frumoasă şi tragică poveste de iubire pe care nici moartea nu a despărţit-o.
L-a salvat din puşcărie
În 1957, poetul a fost condamnat la inchisoare pentru "omisiune de denunt ". A fost condamnat la doi ani de puşcărie politică pentru că a omis să denunţe un coleg de la revista „Teatru“, care vorbea despre extinderea revoluţiei maghiare şi în România.
Irinel şi-a folosit toată influenţa pentru a-l scăpa de detenţie. Vedeta admirată de comunişti a bătut la toate uşile posibile pentru a-şi elibera iubitul din arest. A mers în audienţe la mai-marii partidului şi a reuşit să îl elibereze pe poet din închisoare.
S-au căsătorit în 1958 şi de atunci au devenit nedespărţiţi. Pentru Doinaş, un poet interzis, au urmat ani grei. Vedeta Irinel Liciu a primit în 1958 titlul de Artistă Emerită, acordat de la Gheorghe Gheorgiu Dej. Ea a fost cea care l-a întreţinut pe poet o bună perioadă de timp.
Citește și: FOTO Satul cu 6.000 de locuitori care stau pe aceeași stradă, lungă de 9 km: E comparat cu Toscana
„Ani de zile, după căsătorie, am fost prinţ consort. Nevastă-mea, Irinel Liciu, fiind prim-balerină la Opera din Bucureşti, pur şi simplu m-a întreţinut. Am trăit pe spinarea ei. Aveam interdicţie de a publica şi toate uşile îmi erau închise. Mergeam să îmi aştept soţia la Operă, după repetiţii, iar portarul mă striga «domnul Irinel“, povestea Doinaş într-un interviu.
Balerina a părăsit Opera din Bucureşti la sfârşitul anilor 60, când partenerul său de scenă a plecat din ţară. Pentru ultima dată, balerină a urcat pe scenă la data 12 februarie 1970. Şi-a încheiat cariera cu acelaşi rol cu care debutase. N-a mai revenit niciodată în sala de spectacole în care a strălucit, nici măcar ca spectator.
Într-o confesiune publicată în ''Revista de istorie şi teorie literară'' (1985), Doinaş spunea că ''scrisul reprezintă în primul rând o etică inflexibilă, apoi o provocare a superiorităţii din om (fiindcă opera nu admite concesii, ea trebuie 'asumată total şi ridicată la nivelul unei perfecte conştiinţe de sine') şi în cele din urmă o înălţare deasupra vicisitudinilor de moment ale contingentului".
El mai afirma că poezia ''nu se poate naşte decât dintr-un spaţiu filtrat prin cultură, fiind, prin definiţie, arta unui fapt de construcţie, poetul însuşi nefăcând altceva decât să 'traducă' într-un nou limbaj, propriu, ritmul interior al unui text preexistent''.
S-au iubit și la rău
Când Doinaş s-a îmbolnăvit de cancer, a început o luptă pentru supravieţuire. Au urmat ani de tratamente, medicamente, spitalizări, accidente vasculare. Balerina strălucitoare de altădată i-a stat alături. L-a ajutat să meargă, sprijinit în baston, l-a îngrijit şi a sperat că finalul nu va fi cel prezis de medici.
Pe 25 mai, poetul de 80 de ani a murit pe masa de operaţie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unui infarct. Irinel a refuzat să îi supravieţuiască. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere.
Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide". Menajera a găsit mesajul şi a descoperit trupul neînsufleţit a doua zi.
”Doinaş era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema morţii, iar perspectiva propriului său sfârşit părea că nu-l impresionează deloc. Mi-l imaginez pătrunzând în sala de operaţie a doctorului Popescu cu gândurile în altă parte.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
Ce se va întâmpla însă cu Irinel, care optase pentru comportamentul unei plante de seră (nu mai ieşea deloc) şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor acasă ale lui Doinaş”, scria Gabriel Liiceanu în data de 25 mai, în jurnal (Uşa interzisă).
Răspunsul a venit a doua zi, când vestea morţii lui Irinel a şocat o ţară întreagă. ”26 mai 2002. Aflu că Irinel s-a sinucis astă-noapte. Îmi vine în minte, brusc, o seară la ei în care Irinel, râzând, ne spune celor de faţă: «Am hotărât cu Doinaş că, dacă unul din noi moare, celălalt se sinucide.
Numai că Doinaş, fiind bărbat, adică laş, nu o să fie în stare s-o facă». Şi a râs din nou, cu poftă. Şi, iată, acum a făcut-o: ca pe o variantă extremă a lui «tenir la promesse». A plecat de la spital de îndată ce infarctul survenit, Doinaş a murit. Apoi şi-a pregătit harakiri-ul (în variantă europeană, cu luminal). A murit pesemne către ora 11 seara, timp în care noi mâncam mici în crâşma «La Cocoşatu»“. Synchronicity. (Uşa interzisă).
Împreună în eternitate
Augustin Doinaş şi Irinel Liciu au fost decoraţi . Poetul a primit Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Mare Cruce. Balerina a fost decorată cu Ordinul Naţional Serviciul Credincioşilor.
Irinel a fost înmormântată creştineşte, alături de cel pe care l-a iubit până la moarte şi dincolo de ea. Pentru balerina care sinucis din dragoste Partiarhia Română a făcut o excepţie şi a dat dezlegare. Au fost înmormântaţi împreună, în cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor, potrivit adevărul.ro.
