VIDEO Povestea primului distrugător de tancuri românesc. Planurile și prototipurile, furate de ruși în 1944
În căutare de soluții împotriva tancurilor sovietice T-34 si KV-1, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, o echipă de specialiști a Comandamentului Trupelor Motomecanizate a dezvoltat primul distrugător de tancuri românesc. Mareșal n-a apucat, însă, să ajungă în producție.
Povestea primului distrugător de tancuri românesc, botezat „Mareșal”, a început în 1942, când conducerea Armatei Române a propus dezvoltarea unui vânător de tancuri ușor, foarte mobil și cu mare putere de foc, capabil să înfrunte tancurile sovietice T-34 si KV-1.
Citește și: VIDEO Tancul Bizonul, mândria Armatei, dezvoltat dupã Primăvara de la Praga. Ce performanțe are?
Povestea primului distrugător de tancuri românesc. Planurile și prototipurile, furate de ruși în 1944
Misiunea de a dezvolta distrugătorul de tancuri a fost primită de o echipă de specialiști a Comandamentului Trupelor Motomecanizate, care, neavând prea multe mijloace la dispoziție, a găsit soluția de a face „mașinăria” din piese luate de la tancurile sovietice avariate sau capturate pe teritoriul României.
Astfel, primul prototip al distrugătorului de tancuri românesc (Mareșal M-00), care a fost testat cu succes în poligonul Sudiți, lângă Slobozia, în iulie 1943, avea șasiu de tanc sovietic T-60, astfel încât să poată duce un tun, tot sovietic, model Putilov-Obuhov M 1904-1930 de calibrul 121,9 mm, și o mitralieră coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm.
Blindajul distrugătorului de tancuri Mareșal era realizat din 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă.
Echipajul era format din două persoane așezate cot la cot în partea din față a vehiculului, în compartimentul de luptă. Mecanicul conductor era în același timp și ochitor și stătea în partea dreaptă, iar încărcătorul stătea în partea stângă către centru.
Tunul folosea o lovitură cumulativă de tip Hohllandung special dezvoltată pentru lupta antitanc.
Prototipul a fost realizat la uzinele Rogifer din București, denumite anterior Malaxa și cunoscute în zilele noastre drept 23 August.
Citește și: VIDEO Cu ce performanțe se laudă tancul românesc T-85 modernizat după 38 de ani
Apoi, în câteva luni, prototipul M-00 a fost modificat și îmbunătățit. În total, au fost construite șapte prototipuri Mareșal. Iar la ultimele s-a renunțat la șasiul de tanc sovietic T-60 și la tunul rusesc Putilov-Obuhov M 1904-1930 de calibrul 121,9 mm, în favoarea unui tun antitanc de 75 mm, model Reșița 1943, care s-a dovedit mai performant.
Motorul versiunii de distrugător de tancuri Mareșal ce trebuia să intre în producția de serie era de proveniență franceză, Hotchkiss H-39 de 120 cai putere.
Distrugătorul de tancuri Mareșal nu a apucat, însă, să ajungă în producție. Înainte de armistițiul din 1944, planurile sale au ajuns în Germania, unde au fost apreciate și au fost inspirație pentru crearea distrugătorului de tancuri german Panzerjager 36, poreclit Hetzer.
Iar după armistițiul din 1944, planurile și prototipurile Mareșal au fost confiscare, furate, de sovietici din România.
