Potrivit Space.com, cercetătorii se gândesc la un concept de misiune similară celor ale roverelor autonome de pe Marte, însă în locul unui rover rolul principal va fi jucat de un submarin care va investiga adâncimile lacurilor şi mărilor de hidrocarburi de pe Titan şi care va deschide calea pentru alte misiuni similare pe corpurile din Sistemul Solar ce ascund oceane sub calota glaciară de la suprafaţă, aşa cum este satelitul Europa al lui Jupiter.

„Credem că o misiune submarină pe Titan ar reprezenta primul pas spre misiuni submarine pe Europa sau Enceladus”, a declarat luna trecută Steven Oleson de la Centrul de Cercetare Glenn al NASA, din Ohio, în cadrul unei prezentări făcută de grupul de lucru NASA Future In-Space Operations.

Europa şi Enceladus - sateliţi ai lui Jupiter, respectiv Saturn - ascund sub calota glaciară uriaşe oceane de apă lichidă. Din acest motiv, este mai dificil de trimis un submarin în oceanele acestor sateliţi, aflate sub straturi groase de gheaţă, decât pe Titan, unde lacurile şi mările de hidrocarburi sunt la suprafaţă.

Titan este la rândul ei o lume extrem de interesantă şi, susţin astrobiologii, potenţial locuibilă. Cu un diametru de 5.150 de kilometri, Titan se plasează pe locul doi în topul celor mai mari sateliţi naturali din Sistemul Solar - cel mai mare satelit natural este Ganymede, lună a lui Jupiter, cu diametrul mai mare decât cel al Titan cu doar 120 de kilometri.

Însă, dimensiunea nu este tot ceea ce contează în cazul lui Titan. Spre exemplu, această lună este singura lume cunoscută din Sistemul Solar, în afara Pământului, pe care se află mări şi lacuri stabile, la suprafaţă - în cazul lui Titan mări şi lacuri de metan sau etan lichid, dintre care unele mai mari decât Marile Lacuri din America de Nord.

În plus, Titan are o atmosferă densă în care se produc probabil reacţii chimice complexe la care participă molecule organice , conform oamenilor de ştiinţă. Nu sunt puţini astrobiologii care consideră că Titan ar putea fi o lume vie, cu o biosferă formată din organisme simple - bacterii, care ar putea popula atât atmosfera cât şi mările şi lacurile de pe acest satelit.

Astfel de microorganisme ar trebui însă să fie complet diferite de cele de pe Pământ, pentru că acestea trăiesc în metan şi etan lichid şi nu în apă. Suprafaţa lui Titan este mult prea rece pentru ca apa să se menţină în stare lichidă, însă unii planetologi iau în considerare ipoteza că şi această lună ar putea ascunde un ocean interior, la fel ca Europa sau Enceladus.

Astfel, ar fi posibil ca Titan să găzduiască două ecosisteme complet separate şi diferite - o lume de suprafaţă, condusă de microorganisme care consumă hidrocarburi în procesele metabolice şi o lume acvatică subterană, izolată de lumea exterioară.

În prezent, NASA lucrează la o sondă proprie pentru a o trimite pe Titan - o dronă cu 8 rotoare denumită Dragonfly, ce urmează să fie lansată în 2026. Dacă totul va merge bine, Dragonfly va coborî prin atmosfera lui Titan în 2034 şi apoi va studia complexa chimie atmosferică a acestui corp cosmic, precum şi posibilitatea existenţei vieţii în diferite locaţii.

Însă, un submarin robotizat ar putea reprezenta pasul următor în explorarea lui Titan. Deocamdată este vorba doar despre o propunere, dar Oleson şi echipa sa au obţinut deja două finanţări în cadrul programului NASA Innovative Advanced Concepts (NIAC) în valoare de 100.000 de dolari, respectiv 500.000 de dolari, pentru a dezvolta această propunere.