Un mister preistoric, descoperit la câteva sute de kilometri de România. E mai vechi decât Stonehenge
Arheologii au descoperit în Cehia o structură circulară veche de aproximativ 6.500 de ani, despre care cred că ar fi fost folosită în scopuri rituale și pentru observarea ciclurilor Soarelui și Lunii. Monumentul este cu circa 1.000 de ani mai vechi decât Stonehenge.
O structură preistorică uriașă, construită cu mii de ani înainte de Stonehenge, a fost identificată în apropierea localității Chleby, din regiunea Boemia Centrală, în Cehia. Cercetătorii cred că locul a avut o funcție ritualică, dar și un rol legat de observarea cerului. Dispunerea celor 12 intrări nu pare întâmplătoare, ci formează un sistem care permitea urmărirea unor momente importante din ciclurile Soarelui și Lunii.
Un mister preistoric, descoperit la câteva sute de kilometri de România. E mai vechi decât Stonehenge
Structura are o formă aproape circulară și un diametru de aproximativ 230 de metri. În jurul ei se afla un șanț cu o adâncime de peste 2,5 metri, iar pe traseul acestuia au fost identificate 12 intrări amplasate la distanțe diferite.
Cercetătorii consideră că, inițial, în jurul șanțului ar fi existat și o structură din lemn. Lemnul nu s-a păstrat până în prezent, însă urmele lăsate de construcție și forma monumentului permit reconstituirea modului în care arăta ansamblul.
Ceea ce face descoperirea cu adevărat neobișnuită este modul în care au fost amplasate cele 12 intrări.
Analiza pozițiilor lor a arătat că acestea nu par să fi fost dispuse la întâmplare. Cercetătorii au identificat două direcții principale de observare. Una este legată de pozițiile extreme ale Lunii pe orizont, în timpul ciclului său de aproximativ 18 ani. Cealaltă leagă răsăritul Soarelui la solstițiul de vară de apusul Soarelui la solstițiul de iarnă.
Cu alte cuvinte, oamenii care au construit monumentul aveau nevoie să urmărească în mod repetat poziția corpurilor cerești pentru a înțelege și marca anumite momente ale anului.
Pentru comunitățile agricole din Neolitic, aceste observații puteau avea o importanță practică. Ciclurile anotimpurilor erau esențiale pentru agricultură, iar răsăritul și apusul Soarelui, precum și fazele și pozițiile Lunii, puteau fi integrate în ritualuri și în modul în care era organizată viața comunității.
Mai vechi decât Stonehenge
Monumentul de la Chleby datează de aproximativ 6.500 de ani, ceea ce îl plasează cu mai mult de un mileniu înaintea Stonehenge. Cercetătorii spun că asemănarea este cu atât mai interesantă cu cât și celebra construcție din Marea Britanie este asociată cu solstițiile.
Descoperirea este importantă și pentru că astfel de incinte circulare din această perioadă sunt practic necunoscute în regiunea respectivă. Potrivit lui Petr Krištuf, de la Universitatea din Boemia de Vest, tocmai forma monumentului îl face deja excepțional, înainte ca poziționarea intrărilor să fi dezvăluit posibilele sale legături cu ciclurile astronomice.
Locul a fost folosit timp de mii de ani
Viața monumentului nu s-a încheiat odată cu comunitatea care l-a construit. Arheologii au găsit dovezi că zona a continuat să fie folosită în perioade mult mai târzii.
Printre descoperiri se numără cranii și coarne de bovine, care ar putea avea legătură cu ritualurile desfășurate în jurul intrărilor. Taurul avea o importanță simbolică pentru primele comunități agricole din Europa.
În epoca bronzului, locul a fost folosit și pentru înmormântări, iar cercetătorii au identificat aproximativ 18 persoane îngropate în șanț de-a lungul timpului. Mai târziu, în epoca fierului, vechiul centru ritual și-a pierdut funcția inițială, iar în zonă s-a dezvoltat o așezare.
Cercetătorii continuă să analizeze probele de sol și urmele rămase în sit pentru a afla mai multe despre modul în care a fost folosit monumentul și despre comunitățile care l-au construit, scrie Live Science.
Descoperirea de la Chleby oferă astfel o imagine surprinzătoare asupra oamenilor care au trăit în Europa Centrală cu mii de ani înainte de apariția Stonehenge: agricultori care nu doar observau cerul, ci pare că au transformat cunoștințele despre Soare și Lună într-o construcție monumentală.