Ce se întâmplă în corp când ești foarte atras de cineva? De unde vine senzația pe care nu o poți controla
Uneori, atracția față de o persoană apare înainte să apuci să-i găsești o explicație: pulsul crește, atenția se fixează asupra ei și apare dorința puternică de apropiere. Cercetările arată că în spatele „chimiei” lucrează simultan creierul, corpul și simțurile.
Poți să știi foarte puține despre cineva și, totuși, simpla lui apariție să-ți schimbe imediat starea. Devii mult mai atent la persoana respectivă, îi urmărești vocea și mișcările, iar apropierea ei poate produce reacții fizice greu de ignorat.
În limbaj obișnuit îi spunem „chimie”. Din punct de vedere științific însă, nu există o singură substanță sau un singur mecanism care să explice de ce suntem puternic atrași de o anumită persoană.
Cercetările sugerează că atracția rezultă din interacțiunea unor sisteme cerebrale implicate în recompensă și motivație cu reacțiile fiziologice ale organismului și cu informațiile pe care creierul le primește prin vedere, auz, miros și mișcare.
Citește și: Când confundăm iubirea cu suferința. De ce alegem mereu același tip de partener?
Ce se întâmplă în corp când ești foarte atras de cineva? De unde vine senzația pe care nu o poți controla
Unul dintre cele mai cunoscute studii asupra iubirii romantice intense a folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a examina creierul a 17 persoane care declarau că sunt intens îndrăgostite.
Participanții, care se aflau într-o relație de una până la 17 luni, priveau alternativ fotografia persoanei iubite și fotografia unei persoane cunoscute.
Potrivit studiului publicat în Journal of Neurophysiology, atunci când participanții priveau fotografia persoanei iubite, cercetătorii au identificat activitate specifică în zone cerebrale bogate în dopamină și asociate recompensei și motivației, printre care aria tegmentală ventrală și nucleul caudat.
Rezultatele i-au determinat pe cercetători să considere iubirea romantică intensă nu doar o emoție, ci și un sistem de motivație care contribuie la concentrarea atenției asupra unei anumite persoane.
Asta poate explica o experiență familiară: atunci când cineva te atrage foarte puternic, persoana respectivă poate căpăta o importanță neobișnuit de mare pentru tine. O observi imediat, îi cauți prezența și anticipezi următoarea întâlnire.
Dopamina nu trebuie însă confundată cu un presupus „hormon al iubirii”. Ea participă la numeroase procese ale creierului, iar atracția nu poate fi redusă la nivelul unei singure substanțe.
Citește și: VIDEO De ce nu mai avem umor și ne sare țandăra din orice? „Ce se întâmplă acum e o reglare de conturi”
De ce corpul poate reacționa înainte să apuci să te gândești
Atracția nu se petrece numai „în cap”. Ea poate fi însoțită de reacții ale sistemului nervos autonom, responsabil pentru numeroase procese pe care nu le controlăm voluntar.
De aici pot apărea senzații pe care oamenii le descriu drept „fluturi în stomac”, creșterea pulsului, transpirație, agitație sau o energie neobișnuită în prezența persoanei care îi atrage.
Dar asemenea reacții nu reprezintă un „test” al atracției. Pulsul accelerat sau palmele transpirate pot apărea și în stres, teamă, anticipare ori alte stări de activare fiziologică.
Creierul interpretează ceea ce se întâmplă în organism împreună cu situația în care ne aflăm și cu persoana din fața noastră.
De ce te atrage tocmai persoana aceea?
Aici lucrurile devin mult mai complicate.
Aspectul fizic poate avea un rol important, dar nu explică singur atracția. Creierul nu întâlnește în viața reală o fotografie. Întâlnește simultan o față, o voce, expresii, mișcări, miros și un anumit mod de interacțiune.
Mai mult, preferințele diferă substanțial între oameni. O persoană care produce o reacție extrem de puternică pentru cineva poate să nu provoace aproape nimic altcuiva.
Prin urmare, ceea ce numim „chimie” nu trebuie confundat cu simpla frumusețe fizică. Atracția poate rezulta dintr-o combinație particulară de indicii senzoriale, context, experiențe anterioare și valoarea pe care creierul ajunge să o atribuie unei anumite persoane.
Atracția intensă poate exista și după zeci de ani
Una dintre întrebările interesante pentru cercetători a fost dacă mecanismele observate la începutul unei relații dispar inevitabil odată cu trecerea timpului.
Un alt studiu a analizat prin fMRI 17 persoane căsătorite în medie de 21,4 ani, care declarau că sunt încă intens îndrăgostite de partenerii lor.
Potrivit cercetării publicate în Social Cognitive and Affective Neuroscience, atunci când participanții priveau imaginea partenerului, apărea activitate în regiuni ale sistemului de recompensă bogate în dopamină, inclusiv aria tegmentală ventrală.
Au apărut însă și diferențe față de iubirea aflată la început. Cercetătorii au observat activitate și în regiuni cerebrale asociate în literatura de specialitate cu atașamentul și formarea legăturilor de cuplu.
Autorii concluzionează că, cel puțin pentru unele persoane, valoarea de recompensă asociată partenerului poate fi păstrată pe termen foarte lung, în timp ce sunt implicate simultan și sisteme asociate atașamentului.
De ce senzația pare uneori imposibil de controlat
Putem decide ce facem atunci când suntem atrași de cineva. Este mult mai greu să hotărâm pur și simplu să nu mai simțim atracția.
O parte dintre procesele implicate în evaluarea unei persoane se desfășoară fără o deliberare conștientă. Creierul procesează continuu informații despre ceea ce vedem, auzim și simțim și le combină cu experiențele și preferințele noastre.
Dacă o anumită persoană capătă o valoare puternică de recompensă, sistemele de motivație pot contribui la concentrarea atenției asupra ei. Tocmai această legătură dintre iubirea romantică intensă și sistemele cerebrale ale recompensei și motivației a fost observată în studiile de neuroimagistică.
Asta nu înseamnă că atracția ne controlează comportamentul și nici că o reacție foarte intensă demonstrează că două persoane sunt „făcute una pentru alta”.
Înseamnă ceva mai puțin romantic, dar poate mai interesant: ceea ce numim „chimie” nu pare să fie un singur proces, ci experiența rezultată din mai multe sisteme care funcționează simultan.
De aceea poți ajunge uneori la concluzia foarte logică: „Nu înțeleg de ce mă atrage atât de mult persoana asta”, în timp ce creierul tău a început deja să-i acorde o importanță specială.
