Ce se întâmplă cu datoriile unei persoane după deces? Ce plătește moștenitorul? Un avocat explică
Moștenirea nu înseamnă doar bunuri, locuințe sau economii. În multe situații, aceasta poate include și datorii, iar necunoașterea regulilor legale îi poate costa scump pe moștenitori.
De la credite bancare și obligații fiscale până la datorii către persoane fizice, toate pot face parte din patrimoniul lăsat în urmă de persoana decedată.
Într-un articol publicat pe blogul său, avocata Cristina Lețu explică regulile privind datoriile succesorale.
Ce se întâmplă cu datoriile unei persoane după deces? Ce plătește moștenitorul? Un avocat explică
Potrivit avocatei, multe familii ajung să suporte pierderi importante pentru că nu cunosc mecanismele juridice pe care legea le pune la dispoziție și iau decizii fără să știe exact ce presupune acceptarea unei moșteniri.
Citește și: Doi frați au aflat șocul vieții când au primit testamentul. Cine a câștigat moștenirea
Datoriile nu dispar odată cu decesul persoanei
Cristina Lețu explică faptul că primul lucru pe care orice moștenitor trebuie să îl știe este că datoriile unei persoane nu se sting prin decesul acesteia.
Potrivit avocatei, toate obligațiile financiare ale defunctului fac parte din patrimoniul succesoral și se transmit către cei care acceptă moștenirea.
„Primul principiu fundamental pe care orice moștenitor trebuie să îl cunoască este acela că datoriile defunctului nu dispar odată cu moartea acestuia. Ele se transmit, ca parte integrantă a patrimoniului succesoral, către moștenitorii care acceptă moștenirea”, arată Cristina Lețu.
Citește și: Diferența legală dintre donație și promisiunea de donație. Care dintre ele este mai greu de anulat?
Astfel, dacă persoana decedată avea credite la bancă, datorii către furnizori, obligații fiscale sau datorii față de persoane fizice, acestea vor trebui achitate din patrimoniul moștenit.
Moștenitorii nu răspund cu bunurile lor personale
Unul dintre cele mai importante aspecte evidențiate de avocată este că legea română îi protejează pe moștenitori.
Cristina Lețu subliniază că persoanele care acceptă moștenirea răspund pentru datoriile defunctului doar în limita bunurilor pe care le-au primit prin succesiune.
Cu alte cuvinte, creditorii nu pot urmări locuința, salariul sau celelalte bunuri personale ale moștenitorului pentru recuperarea datoriilor persoanei decedate.
Citește și Ce e moștenirea digitală? Ce soartă au informațiile de pe conturile online când titularul moare?
„Moștenitorul răspunde pentru datoriile succesiunii numai în limita activului succesoral primit, adică numai cu bunurile pe care le-a dobândit prin moștenire, nu și cu bunurile sau veniturile sale proprii”, explică avocata.
Ea atrage atenția că mulți moștenitori nu cunosc această regulă și ajung să achite datorii din propriul patrimoniu, deși legea nu îi obligă să facă acest lucru.
Cum se împart datoriile între mai mulți moștenitori
În situația în care există mai mulți moștenitori, fiecare răspunde doar pentru partea care îi revine.
Cristina Lețu explică faptul că datoriile succesorale se împart proporțional cu cota succesorală a fiecărui moștenitor.
Astfel, dacă există doi copii care moștenesc în părți egale, fiecare va suporta jumătate din datoriile succesiunii. Dacă sunt trei moștenitori cu cote egale, fiecare va răspunde pentru o treime din pasiv.
Avocata precizează că, în mod obișnuit, creditorii nu pot solicita unui singur moștenitor plata întregii datorii atunci când există mai mulți comoștenitori.
Există însă și excepții.
„Există totuși o excepție importantă în cazul obligațiilor indivizibile sau solidare, unde regulile sunt diferite și presupun o analiză juridică distinctă”, arată Cristina Lețu.
Avocata atrage atenția și asupra unei situații întâlnite frecvent în practică.
Uneori, înainte de finalizarea procedurii succesorale, moștenitorii încep să folosească bunurile persoanei decedate, să le administreze sau chiar să le înstrăineze.
Cristina Lețu explică faptul că asemenea gesturi pot fi considerate de lege drept acceptare tacită a moștenirii.
Potrivit acesteia, moștenitorul care se comportă ca proprietar al bunurilor succesorale înainte de a-și exercita formal opțiunea succesorală poate pierde anumite forme de protecție prevăzute de lege și își asumă pasivul succesoral în limitele activului primit.
Din acest motiv, avocata recomandă ca orice act privind bunurile defunctului să fie analizat cu mare atenție înainte de finalizarea procedurii succesorale.
Renunțarea la moștenire
Cristina Lețu arată că instrumentul juridic prin care o persoană se poate proteja de datoriile foarte mari ale defunctului este renunțarea la moștenire.
Potrivit acesteia, persoana care renunță în mod legal la moștenire este considerată, din punct de vedere juridic, ca și cum nu ar fi fost niciodată moștenitor și nu va răspunde pentru niciuna dintre datoriile persoanei decedate.
Avocata subliniază însă că renunțarea trebuie făcută respectând procedura prevăzută de lege.
„Renunțarea este un act solemn, care se face exclusiv prin declarație autentică în fața notarului public sau, după caz, prin declarație la instanța de judecată”, explică aceasta.
Ea precizează că simpla comunicare verbală sau o declarație scrisă adresată creditorilor ori celorlalți moștenitori nu produce niciun efect juridic.
Moștenitorii au la dispoziție un an pentru a decide
Cristina Lețu amintește că legea stabilește un termen de un an de la data decesului în care persoanele chemate la moștenire trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță la aceasta.
Acest interval este cunoscut în drept ca termen de opțiune succesorală.
Potrivit avocatei, dacă acest termen expiră fără exercitarea opțiunii succesorale, în mod obișnuit moștenitorul nu mai poate renunța ulterior la moștenire și este considerat că a acceptat-o tacit.
Există situații excepționale în care termenul poate fi suspendat sau persoana poate fi repusă în termen, însă acestea sunt strict reglementate de lege.
În practică, există numeroase situații în care moștenitorii află despre existența unor datorii abia după expirarea termenului de opțiune succesorală.
Cristina Lețu explică faptul că legea permite, în anumite condiții restrictive, repunerea în termen dacă persoana poate demonstra că nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască existența acestor datorii înainte de expirarea termenului legal.
Totuși, avocata avertizează că această procedură este dificilă și presupune administrarea unor dovezi convingătoare.
Din acest motiv, ea consideră că cea mai sigură soluție este verificarea atentă a patrimoniului succesoral înainte de luarea unei decizii.
Cristina Lețu recomandă efectuarea inventarului succesoral înainte de acceptarea moștenirii.
Potrivit acesteia, inventarul oferă o imagine clară asupra bunurilor și datoriilor existente, astfel încât moștenitorul să poată decide în cunoștință de cauză dacă acceptă sau renunță la succesiune.
Avocata precizează că notarul public este obligat să întocmească inventarul atunci când printre moștenitori se află minori, persoane ocrotite sau persoane dispărute.
În același timp, orice moștenitor major poate solicita inventarierea patrimoniului succesoral în interes propriu.
Cristina Lețu explică faptul că legea nu protejează doar moștenitorii, ci și creditorii persoanei decedate.
Aceștia pot solicita separarea patrimoniului succesoral de patrimoniul personal al moștenitorului.
Prin acest mecanism, bunurile moștenite rămân distincte pentru o anumită perioadă, iar creditorii defunctului au prioritate la recuperarea creanțelor din aceste bunuri înaintea creditorilor personali ai moștenitorului.
În articolul său, Cristina Lețu atrage atenția și asupra unei diferențe importante între două noțiuni care sunt adesea confundate.
Potrivit avocatei, datoriile succesorale reprezintă obligațiile pe care persoana decedată le avea în timpul vieții și care se transmit moștenitorilor odată cu patrimoniul.
În schimb, sarcinile succesorale sunt obligații care apar direct în sarcina moștenitorilor, fie prin testament, fie prin lege.
Printre acestea se pot afla executarea unor legate cu titlu particular, plata cheltuielilor de înmormântare sau îndeplinirea unor dispoziții testamentare.
Cristina Lețu subliniază că diferența este importantă deoarece cele două categorii au regimuri juridice diferite și reguli distincte privind ordinea de plată.
În final, avocata avertizează că una dintre cele mai costisitoare greșeli pe care le fac moștenitorii este acceptarea unei moșteniri fără o analiză atentă a patrimoniului succesoral.
Potrivit Cristinei Lețu, bunurile vizibile, precum locuințele, terenurile, autoturismele sau conturile bancare, pot crea impresia că moștenirea este avantajoasă.
În schimb, creditele bancare, datoriile fiscale, obligațiile contractuale și penalitățile pot rămâne necunoscute până în momentul în care creditorii solicită recuperarea acestora.
Din acest motiv, avocata recomandă verificarea atentă a tuturor bunurilor și datoriilor înainte de acceptarea unei moșteniri, astfel încât decizia să fie luată în deplină cunoștință de cauză și să fie evitate pierderile financiare importante.
