VIDEO Cum recunoști primele semne de burnout și ce trebuie să faci ca să nu clachezi?

Psihologul Keren Rosner a explicat la Newsweek Report ce putem face pentru a preveni sindromul burnout.

Newsweek Romania: Care ar fi primele semne de burnout și ce ar trebui să facă cei care le recunosc?

Keren Rosner, psiholog:  E adevărat că în ultima perioadă și în cabinet vin multe persoane care acuză anumite simptome și ajungem la concluzia că trec printr-un burnout. Burnout-ul este definit ca epuizare mentală, emoțională, fizică și acest cumul este la un nivel care persoana devine disfuncțională la locul de muncă.

Cum recunoști primele semne de burnout și ce trebuie să faci ca să nu clachezi

Cum se ajunge în acest punct? Ați menționat munca excesivă, stres prelungit. Până nu de mult se vorbea că burnout-ul ar veni doar din excesul de implicare profesională. Însă putem vorbi de burnout, de exemplu, și la studenți și la persoane care studiază foarte mult, care doresc să performeze academic și ajung la o stare în care interesul lor pentru activitatea, care înainte era plăcută, dispare.

Nu mai au motivație, nu mai au putere de muncă, nu mai au putere să se concentreze, parcă nu-și mai doresc să ajungă la obiectivul pe care și l-au propus. Dar sunt în această mașinărie pentru a ajunge acolo și merg, dar merg din inerție, nu mai merg pentru că își doresc cu adevărat acest lucru, simt că este ceva în neregulă și atunci apelează la substanțe. Pentru că o persoană care trece prin burnout începe să aibă insomnii, începe să nu aibă poftă de mâncare sau să aibă poftă de mâncare excesivă, începe să fie detașată, dezinteresată de ceea ce mai demult o provoca profesional.

Aceste simptome sunt similare cu depresia, dar nu sunt depresie pentru că ele sunt strict legate de zona profesională, nu se extind pe toată paleta vieții individului.

Și atunci ce face persoana care trece prin astfel de stări? Încearcă să să se stimuleze fie cu cafea, cu substanțe energizante fel de fel, ca să facă față, să poată să muncească. 

Seara pentru că are insomnie, începe să ia somnifere ca să poată să se odihnească și organismul este atât de solicitat la un moment dat, încât nu mai face față și atunci se ajunge în situații extreme, se ajunge la medic.

Nu ar trebui să se ajungă la medic în acest moment de epuizare completă când persoana respectivă pur și simplu dorește să își dea demisia, nu mai vrea nimic de la viață, simte că este o epavă, mai are și gânduri suicidare. Nu trebuie să se ajungă aici, adică niște simptome ar trebui sesizate și ar trebui văzut ce se întâmplă din timp.

Cum se face prevenția în cazul burnout-ului?

În primul rând, trebuie să pui limite între viața profesională și viața de familie. Să nu ai o viață profesională aroape tot timpul și viața familială să nu mai existe, să nu mai ai timp pentru tine, să nu mai investești în tine, să nu mai ai timp, să dormi, să te relaxezi, să te deconectezi. 

Trebuie să înțelegi că tu, ca ființă umană, ai niște limite și nu poți să treci peste ele. Nu poți să lucrezi 20 de ore zi de zi. Poți să faci o dată o excepție, dar nu permanent, nu o perioadă foarte lungă, pentru că nu reziști. Suntem construiți să avem un anumit ritm. Avem nevoie de odihnă, care este foarte importantă. 

Dacă rupi tot mai mult din odihnă, pentru că ai nevoie să completezi la locul de muncă, să-ți dedici timp, să cercetezi, să înveți nopțile, sigur că este un stil de viață nesănătos.

Pe de altă parte, ar trebui să să vezi de fapt care-ți sunt prioritățile. Sunt la fel ca acum 5 ani, ca acum 3 ani? Ceea ce ai vrut și cum ți-ai propus să-ți construiești viața este așa cum o trăiești în prezent? Poate că ar trebui negociate prioritățile din viața ta. De foarte multe ori se ajunge la o schimbare profesională.

Eu am avut tineri care și-au schimbat job-urile și care s-au reorientat nu total, dar au găsit o nișă în specializarea lor, astfel încât ei să performeze, dar să aibă timp și pentru viața lor personală.

Și asta nu înseamnă că nu ești în stare, că nu ești bun, că ai ratat, că ești o epavă. Asta înseamnă că ești înțelept și că iei decizia cea mai bună pentru tine, pentru că viața ta nu înseamnă doar zona profesională și atât.

Există totuși o presiune profesională în viața reală. Cum putem să o gestionăm?

Da, trebuie să recunoaștem că în viața cotidiană se pune o foarte mare presiune să performezi. Dacă n-ai performat, ești înlocuit. Și atunci persoanele ambițioase, persoanele care își doresc un traseu imaginar al vieții lor și vor să îl pună în practică, atunci trag foarte tare și se gândesc că în câțiva ani vor ajunge acolo unde și-au dorit, o să fie bine și o să se odihnească. Așa ajung într-o cursă continuă. Peste 5 ani vor dori poate mai mult sau presiunea și volumul de muncă sunt mai mari și ajung pur și simplu să nu mai facă față. 

Am întâlnit o persoană care a avut un rol de conducere într-o corporație și când s-a trezit în postul pe care și l-a dorit, și-a dat seama cât de copleșită este de responsabilități și cât de multe lucruri trebuie să facă și că viața de familie nu mai are loc în programul ei. Era vorba despre o doamnă. Ce s-a întâmplat?

A intrat în burnout și din burnout-ul care nu este tratat se ajunge foarte ușor la depresie. Ea a venit cu depresia în cabinet, nu cu burnout-ul, dar din discuție ne-am dat seama de unde vine starea ei de tristețe, de nefericire, de descumpănire, de neîncredere în sine. Decizia înțeleaptă a fost să renunțe la acel post și să găsească ceva ce i se potrivește și să echilibreze pentru viața de familie era foarte importantă pentru ea și era o suferință că nu poate să se dedice și copiilor și soțului și vieții de familie. Așadar este necesar un echilibru în toate.

Burnout-ul apare foarte frecvent la meseriile care dau ajutor medici, psihologi, zona asta de de ajutor, în corporații, unde este competiție foarte mare, și în televiziuni aolo unde este o dinamică extraordinară și trebuie să te adaptezi continuu.

Pot ajunge la burnout și studenții. Am mai întâlnit în situația asta oamenii care au grijă de persoane bolnave. Dacă o persoană stă permanent cu un bolnav, cu un membru de familie sau îngrijește un bolnav pe perioadă foarte lungă poate ajunge la burnout.

Cei care sunt plecați în străinătate și îngrijesc bătrâni sunt foarte adesea persoane depresive. Ei au impresia că depresia este generată de despărțirea de familie, de plecarea din țară care poate să fie parte din din suferință, dar major este faptul că ei sunt permanent la dispoziția unei persoane bolnave care are multe nevoi. Cei care lucrează în această zonă trebuie să se rupă periodic de mediul în care lucrează, să-și ia concedii, să aibă zilnic ore pe care să și le dedice.