Cum ne ucid autovehiculele poluante

Principalele surse de poluare ale societății moderne sunt reprezentate de: arderea combustibililor, gunoiul menajer, plasticul, praful, activitățile industriale.

Atunci când vorbim de arderea combustibililor, trebuie să înțelegem modul în care utilizarea autovehiculelor poluante devine o sursă importantă de poluare.

Acest scenariu este cât se poate de real în marile aglomerări urbane și orașele în care populația folosește în exces transportul  propiu și poluant.

Faptul că automobilele  sunt o sursă importantă de poluare este explicat de măsurile luate de unele țări menite să limiteze acest fenomen.

Luxemburgul a introdus de curând gratuitatea pentru transportul public. Se speră că în acest fel populația să utilizeze transportul public nonpoluant, dar și că va exista o scădere a gradului de aglomerare urbană.

Poluarea aerului este identificată de Organizația Mondială a Sănătății ca un ucigaș ascuns și latent cu efecte catastrofale pe termen lung.

Astfel au fost identificați 6 poluanți majori ai aerului. Particulele poluante, ozonul de la nivelul solului, dioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul de carbon și plumbul.

La aceste șase categorii se adaugă prezența prafului și a fumului. În plus, aerul mai poate fi contaminat și cu alte substanțe toxice printre care: hidrocarburi aromatice policiclice, compuși organici volatili, derivați halogenați.

Există studii care evidențiază corelația între prezența unor substanțe toxice cum ar fi: benzenul, toluenul, xilenul și apariția unor forme de cancer.

De fapt, orice material sau substanță suspendată în aer care exercită efecte negative asupra mediului înconjurător sau asupra sănătății umane este definiția cea mai simplă a poluării aerului.

Boli cardiovasculare, pulmonare și neurologice

Particulele poluante, cunoscute ca PM, având diametre cuprinse între 2,5 și 10 micrometri reprezintă acele particule care contaminează aerul și care sunt respirate de către oameni.

Efectul toxic este modulat în primul rând de mărimea particulelor, dar și de concentrația și forma acestora.

Cu cât particulele sunt mai fine, cu atât ele ajung cât mai distal în plămân, având efecte toxice cu atât mai importante.

Particulele mari rămân la nivelul arborelui respirator superior, fiind responsabile de apariția bolilor inflamatorii la acest nivel.

Rinitele, laringitele, traheitele și bronșitele sunt boli ce pot fi cauzate de acești poluanți.

Prezența acestor particule în concentrații ridicate este corelată cu creșterea morbidității și mortalității prin boli cronice asociate.

Până la dezvoltarea unei boli cronice, prezența acestor particule în aer determină tuse, dificultate în respirație, wheezing, uscăciunea mucoaselor, hipereactivitate bronșică.

Pe termen lung, aceste particule scad speranța de viață prin boli cardiovasculare, boli pulmonare sau neurologice.

Un aspect medico-social ce nu trebuie neglijat este legat de scăderea calității vieții acestor persoane care dezvoltă boli cronice induse de poluare.

O boală cronică va afecta în mod real calitatea vieții. Mulți pacienți devin dependenți de medicație, sunt plurispitalizați sau necesită aparate de oxigenoterapie la domiciliu.

Ozonul de la nivelul solului apare în urma unor reacții chimice între oxizii de azot și hidrocarburile aromatice policiclice.

Acest poluant crește riscul de apariție a astmului bronșic. În plus, are un puternic efect oxidant tradus prin creșterea peroxidării lipidice de la nivelul peretului membranar.

Această stare pro-oxidativă inițiază stresul oxidativ și explică moartea celulară și apoptoza. Stresul oxidativ poate altera structura acizilor nucleici și explică procesele de mutageneză și
carcinogeneză.

Dioxidul de sulf este un gaz fără culoare, dar foarte reactiv. Erupțiile vulcanice sunt sursele naturale de poluare, la care se adaugă arderea combustibililor fosili și activitățiile industriale.

Dioxidul de sulf afectează plămânul și pielea. Are un efect iritant asupra căilor aeriene producând disfuncție respiratorie.

Iritația căilor aeriene crește reactivitatea bronșică determinând bronhoconstricție, crește secundar cantitatea de secreții bronșice.

Ambele efecte afectează capacitatea respiratorie. Este interesant faptul că dioxidul de sulf este mai bine absorbit la nivel bucal.

În acest fel efectuarea unor activității fizice (alergat) în zone poluate va crește gradul de expunere prin utilizarea preponderent a respirației bucale.

Atunci când ajunge în contact cu mucoasa respiratorie umedă, dioxidul de sulf reacționează generând sulfit și bisulfit cu efecte toxice generale.

Oxizii de azot sunt poluanți ambientali. Prezența lor în aer crește riscul de infecții, mai ales la nivel pulmonar.

Această predispoziție este explicată prin afectarea limfocitelor T, cu efect imunodeprimant. Astfel, oxizii de azot cresc riscul de pneumonie. În doze mari, oxizii de azot își exercită efectul iritant asupra căilor aeriene.

Monoxidul de carbon blochează capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigenul. În acest fel, organismul primește o cantitate mai mică de oxigen decât ar fi normal.

Plumbul este un metal greu poluant și persistent în mediu. O sursă majoră de expunere a fost realizată prin aditivarea în anii ’80 a carburanților cu tetraetril de plumb.

Înțelegând riscurile enorme pentru sănătate, această parctică a fost interzisă. Astăzi, expunerea la plumb este realizată de activitățiile industriale.

Există o susceptibilitate neurologică a copiilor. Studiile susțin faptul că expunerea copiilor la plumb are un efect negativ asupra dezvoltării creierului, a capacității intelectuale.

În plus, poate determina hiper-reactivitate neurocomportamentală. Plumbul are efecte toxice la nivel renal, hematologic și reproductiv. Prezența plumbului în organism scade spermatogeneza și afectează calitatea spermei.

Alzheimer și Parkinson

Poluarea aerului are efecte respiratorii importante la baza cărora sunt fenomenele de inflamație cronică.

Principalele boli cronice asociate cu poluarea sunt: bronșitele cronice, bronhopneumopatia cronic obstructivă, astmul bronșic, dar și cancerul bronhopulmonar.

Efectele cardiovasculare ale poluării sunt corelate cu cele respiratorii. Spre exemplu, oxizii de azot pot determina hipertrofie ventriculară.

Toxicitatea neurologică a poluării aerului este mediată de neuroinflamație. Studiile recente fac unele corelații între acest proces de neuroinflamație și apariția patologiilor neurologice cronice: demență, Alzheimer, boala Parkinson.

Din cauza încălzirii globale și a ploilor acide, anual pierdem din biodiversitatea ecosistemelor, riscând evoluția speciei umane pe Pământ. În câteva decenii, flora și fauna vor fi de nerecunoscut.

➜ DR. RADU ȚINCU este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“