EXCLUSIV. Guvernul recunoaște: 30 mai nu era termenul la care România pierdea banii SAFE
Cancelaria Prim-Ministrului Ilie Bolojan confirmă, într-un răspuns transmis Newsweek România, că termenul de 30 mai 2026 nu era un termen-limită general pentru toate proiectele finanțate prin SAFE.
Și că accelerarea contractelor nu a urmărit evitarea pierderii întregii finanțări europene.
Guvernul admite că a grăbit semnarea unui număr extins de contracte pentru a putea folosi derogarea care permitea României să cumpere singură, înainte ca achizițiile să fie condiționate de participarea altor state.
Citește și: Autostrăzi prin SAFE de 5.200.000.000€: Marii câștigători? Dorinel Umbrărescu și un tinerel de 27 de ani
SAFE, gândit pentru achiziții comune
Instrumentul european SAFE a fost prezentat public ca un mecanism prin care statele membre ale Uniunii Europene să cumpere împreună echipamente de apărare și produse cu utilizare duală.
Filosofia programului era simplă: mai multe state agregă cererea, cumpără aceleași produse sau produse standardizate, reduc costurile, scurtează termenele de livrare și obțin condiții mai bune de mentenanță și interoperabilitate. În loc ca fiecare stat să negocieze separat cu furnizorii, SAFE a fost construit în jurul ideii de achiziție comună europeană.
În România, însă, termenul de 30 mai 2026 a fost folosit ca reper pentru semnarea accelerată a unui număr mare de contracte. Mesajul public a fost că exista o urgență majoră. Răspunsul transmis Newsweek România de Cancelaria Prim-Ministrului schimbă însă sensul acestei urgențe.
Guvernul: 30 mai nu era termen limită general
Cancelaria Prim-Ministrului spune explicit:„Termenul de 30 mai 2026 nu reprezenta un termen-limită general pentru toate proiectele finanțate prin SAFE, ci era aplicabil exclusiv achizițiilor realizate de un singur stat membru.”
Această precizare este esențială. Ea arată că România nu risca să piardă întreaga finanțare SAFE dacă nu semna toate contractele până la 30 mai. Termenul privea doar o derogare: achizițiile făcute de un singur stat membru.
După această dată, eligibilitatea finanțării era condiționată de realizarea achiziției în comun cu cel puțin un alt stat. Cancelaria mai precizează că, potrivit instrucțiunilor Comisiei Europene, o achiziție comună presupune cumpărarea aceluiași produs, cu aceleași specificații tehnice și de la același producător.
Cu alte cuvinte, după 30 mai, România nu mai putea folosi aceeași libertate contractuală pentru achiziții individuale.
Nu era vorba despre pierderea întregii finanțări
Cea mai importantă frază din răspunsul Cancelariei este aceasta:
„Accelerarea semnării contractelor înainte de 30 mai 2026 nu a avut ca scop evitarea pierderii întregii finanțări SAFE, ci valorificarea posibilității de a realiza achiziții singulare.”
Este o recunoaștere oficială: Guvernul nu a grăbit contractele pentru că Bruxelles-ul ar fi impus un termen general de salvare a finanțării, ci pentru că autoritățile române au vrut să profite de fereastra legală care permitea achiziții singulare.
Această explicație confirmă răspunsul primit anterior de Newsweek România de la Comisia Europeană, care a indicat că achizițiile efectuate de un singur stat membru erau eligibile prin derogare dacă un contract fusese semnat cel târziu la 30 mai 2026. Comisia nu a spus că România pierdea întreaga alocare SAFE dacă nu semna toate contractele până la acea dată.
Cine a decis accelerarea
Cancelaria arată că decizia de accelerare a aparținut Grupului de lucru pentru implementarea SAFE, coordonat de șeful Cancelariei Prim-Ministrului, Mihai Jurcă.
Din acest grup au făcut parte reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor și Serviciului Român de Informații.
Decizia nu a fost, așadar, una strict militară sau tehnică. A fost o opțiune politică și administrativă asumată la vârful statului.
MApN a transmis anterior Newsweek România că mecanismul național SAFE este coordonat de Cancelaria Prim-Ministrului. Ministerul Apărării stabilește criteriile operaționale și tehnice, Ministerul Economiei stabilește criteriile de localizare a producției și cooperare economică locală, iar Cancelaria emite cerințele de cooperare pentru fiecare proiect.
De ce a vrut Guvernul achiziții singulare
Cancelaria justifică opțiunea pentru contracte semnate înainte de 30 mai prin trei argumente: industriale, tehnice și operaționale.
Primul argument este cel industrial. Guvernul susține că a urmărit dezvoltarea industriei naționale de apărare. Potrivit răspunsului, OUG 62/2025 a introdus obligații de cooperare industrială pentru contractele SAFE: localizarea integrală sau parțială a producției în România, implicarea operatorilor români în lanțul de producție și realizarea unor investiții în facilități de producție, centre de mentenanță sau centre de instruire.
Cancelaria susține că aceste obligații puteau fi impuse mai ușor în cazul achizițiilor singulare încheiate înainte de 30 mai. În cazul achizițiilor comune, beneficiile industriale ar fi trebuit negociate cu celelalte state participante și împărțite cu acestea.
Al doilea argument este tehnic. Guvernul spune că multe echipamente militare sunt configurate în funcție de cerințele fiecărui beneficiar, ceea ce face dificilă încadrarea lor ca achiziții comune.
Al treilea argument este operațional. Pentru o achiziție comună este necesar ca și alt stat membru să vrea același produs. Cancelaria susține că, în unele cazuri, România a încercat să găsească parteneri prin platforma European Defence Agency, dar niciun alt stat nu și-a manifestat interesul.
Excepția a devenit strategie
Prin acest răspuns, Guvernul admite că a preferat achizițiile singulare deoarece acestea ofereau mai mult control: asupra furnizorilor, configurațiilor tehnice și obligațiilor industriale negociate în România.
Aceasta este exact inversarea filosofiei SAFE. Programul european a fost prezentat ca instrument pentru achiziții comune, standardizare, economii de scară și interoperabilitate. România a folosit însă termenul de 30 mai pentru a semna rapid contracte individuale, înainte ca regula achizițiilor comune să devină obligatorie.
MApN a confirmat anterior pentru Newsweek România că în lista proiectelor SAFE litera S indică achiziție singulară, iar litera C indică achiziție comună.
ANAP a transmis, la rândul său, că OUG 62/2025 a creat cadrul prin care autoritățile puteau recurge la proceduri accelerate sau chiar la negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Agenția a identificat în SEAP 17 contracte atribuite prin negociere fără anunț, în baza unor referiri la SAFE sau OUG 62/2025.
Infrastructura: termenul nu se aplica, dar procedurile au fost grăbite
Răspunsul Cancelariei luminează și contradicția din zona infrastructurii rutiere.
Ministerul Transporturilor a transmis Newsweek România că termenul de 30 mai este aplicabil contractelor încadrate ca single procurement, dar că proiectele de infrastructură duală A7/A8 nu se încadrează în această categorie, fiind tratate ca achiziții comune cu Ucraina și Republica Moldova. Prin urmare, termenul nu era aplicabil acestor investiții.
CNIR a susținut același lucru: achizițiile singulare aveau termen până la 30 mai 2026, în timp ce achizițiile comune pot fi semnate până la 31 decembrie 2027. CNIR a transmis că termenul de 30 mai „nu a influențat procedurile CNIR”.
Totuși, Ministerul Transporturilor a recunoscut că a organizat întâlniri și corespondență cu CNAIR și CNIR pentru accelerarea etapelor administrative și a procedurilor de atribuire, iar CNIR a admis că a finalizat „cu celeritate” evaluările tehnice și financiare pentru respectarea calendarului SAFE.
Documentele CNSC arată că, în procedurile de contestație, autoritățile au invocat riscul pierderii finanțării. Într-un dosar privind Drumul Expres Suceava–Siret, autoritatea contractantă a cerut soluționarea cu celeritate pentru ca „să nu se piardă finanțarea europeană” a proiectului.
Astfel, în răspunsurile oficiale, termenul de 30 mai nu era un termen general de pierdere a banilor. În proceduri, însă, urgența SAFE a fost folosită ca argument pentru accelerare.
Citește și: Peste 75% din echipamentele militare din SAFE în valoare de 9,5 miliarde Euro au mers către companii germane
Curtea de Conturi ia în calcul verificări
Curtea de Conturi a transmis Newsweek România că aceste contracte SAFE reprezintă investiții „de valoare și complexitate ridicate”, cu impact strategic asupra utilizării resurselor financiare publice. Instituția spune că acest lucru justifică analizarea oportunității includerii unor misiuni de verificare în programul său de activitate.
Un cerc închis
Răspunsul Cancelariei Prim-Ministrului închide cercul: 30 mai 2026 nu a fost un ultimatum general de la Bruxelles și nu era termenul la care România pierdea întreaga finanțare SAFE.
A fost fereastra în care Guvernul a putut semna rapid achiziții singulare, cu mai mult control asupra contractelor, furnizorilor și obligațiilor industriale.
SAFE a fost prezentat public ca program european pentru achiziții comune. România a folosit însă excepția pentru achiziții individuale ca strategie de contractare accelerată.
