Premisele nu sunt deloc încurajatoare, pentru că cei doi inamici au obiective diferite în domeniul energiei.

Rușii vor ca un nou acord să fie parafat pe o perioadă de doar un an sau doi, față de 10 cum este în prezent. De ce? La finalul acestui an va fi operațională conducta Nord Stream 2 (finalizată în proporție de 75%), prin care Gazprom va livra gaze naturale direct în inima Europei, în Germania.

Alături de TurkishStream, conductele Nord Stream 1 și 2 vor permite Moscovei să abandoneze ruta prin Ucraina de tranzit a gazelor către UE, rută care însumează peste 38.000 de km de gazoducte.

Un calcul relevant: o treime din cantitatea de gaze naturale pe care Uniunea Europeană o consumă anual (circa 500 miliarde metri cubi) provine din Rusia (166 de miliarde). Capacitatea de transport cumulată a conductelor Nord Stream 1 și 2 va fi de 100 de miliarde de metri cubi pe an.

Schimbarea de către Moscova a rutei de livrare a gazelor către Europa va crea probleme economice majore Ucrainei. Kievul vrea să semneze un nou acord cu  Rusia pe o perioadă mai mare de 1 an, pentru a avea timp să găsească alternative viabile de aprovizionare cu energie.

La finalul lunii august, noul președinte ucrainean, Volodimir Zelenski, a anunțat răspicat această intenție, în timp ce efectua o vizită oficială la Varșovia. Cu acest prilej, Zelenski s-a pronunțat în favoarea unei „cooperări energetice în triunghiul Ucraina-Polonia-SUA“.

Deja, compania poloneză de gaze PGNiG a anunţat achiziţia unei cantităţi de gaze naturale lichefiate din SUA, provenite din gaze de șist. Transportul urmează să sosească în Polonia în luna noiembrie şi a fost deja revândut companiei ucrainene Energy Resources of Ukraine (ERU).

România importă gaz rusesc pentru a-și acoperi necesarul de consum. Dacă conductele ucrainene vor fi închise, specialiștii anticipează că, la iarnă, s-ar putea să avem mari probleme cu aprovizionarea cu gaze din import, care reprezintă 20% din necesar.

Din cauza OUG 114/2018, marii producători de gaz din România au decis să-și reducă producția pentru a-și proteja investițiile.

Producția de gaz a României a scăzut cu 3% în primele trei luni ale acestui an, astfel că țara noastră a fost nevoită în 2019 să-și dubleze importurile, de la 10% la 20%.

Mai mult, potrivit unui raport al Comisiei Europene, în primele trei luni din 2019, țara noastră a importat gaz rusesc la cel mai mare preț din UE: 26,89 euro pe MWh (megawatt oră).

Din punct de vedere energetic, suntem dependenți în continuare de Rusia. Țara noastră nu are capacități de depozitare suficiente pentru a se pune la adăpost când rușii închid robinetul. Pe acest fond, PSD a  blocat în Parlament exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră.

Ca și Ucraina, România are nevoie de rute energetice alternative. Pentru a se aproviziona și a valorifica resursele proprii. De ce nu am transforma triunghiul SUA-Polonia-Ucraina, despre care vorbește Zelenski, în patrulater, prin racordarea României la gazul american adus în Polonia?

Sau chiar în pentagon, pentru a include și Republica Moldova și a o ajuta să-și reducă dependența de gazul rusesc. Planul de dezvoltare al Transgaz pe perioada 2018 – 2027 prevede interconectarea cu Ucraina, pe direcţia Gherăeşti – Siret.

Proiectul este estimat la 125 milioane de euro și ar putea fi dat în folosinţă în 2025. Acest lucru ar trebui să se întâmple mai devreme.

Pentru că este o chestiune de securitate națională a României. Degeaba avem  trupe americane staționate la Mihail Kogălniceanu dacă nu pot fi aprovizionate cu combustibil, în eventualitatea unei confruntări armate cu Rusia.

Suntem izolați din punct de vedere energetic de partenerii noștri strategici și nu ne vor putea apăra în caz de nevoie.