UE, Cîțu & Orban! UE, Barna & Cioloș! UE, Ciolacu! UE, AUR! UE, Iohannis!

DE Cătălin Prisacariu | 02.09.2021 - 17:33

Le doresc nu doar celor nominalizați în titlu, ci tuturor politicienilor români, multă, multă UE. Adică, da, cât de multă Uniune Europeană se poate, singura garanție că nu ne transformăm în Transnistria.

SHARE

Miza revocării deja fostului ministru al Justiției, Stelian Ion, este un PNDL. Adică un Program Național de Dezvoltare Locală de 50 de miliarde de lei, echivalentul a peste zece miliarde de euro. O sumă probabil mai mare decât vom reuși să culegem din PNRR (un alt plan: Planul Național de Redresare și Reziliență), cotat acum oficial la aproape 30 de miliarde de euro (jumătate - bani nerambursabili europeni, restul - împrumuturi).

Ce face PNDL, în esență? Dă bani politici comunităților locale. De ce politici? Pentru că decide un minister politic dintr-un guvern politic unde se duc cu prioritate banii. 

Fiind bani politici, o parte se vor fura (politicianul de la guvern știe că politicianul local are de plătit diverse pentru partid și va închide ochii la sume umflate, lucrări fictive etc.).

Se poate și fără ca banii să se fure? Ar exista două variante: bani care să vină tot "de sus", dar nepolitic, deci nu de la Guvern, și bani care să vină din bugete locale, nu de la Guvern.

Prima variantă este la lucru în România de cel puțin 14 ani: este vorba de fondurile europene. Chiar dacă și acolo, întrucât Autoritățile de Management ale Programelor Operaționale europene sunt controlate de ministere, s-a mai ciupit politic, ideea de bază când vine vorba de bani europeni este că se cheltuie transparent, după principii clare, respectându-se reguli care nu se schimbă din mers. 

Este o variantă eficientă pentru România? Răspunsul scurt e că e o variantă profitabilă pentru România: deși, uneori, gradul de absorbție e ridicol de mic, țara ia mai mulți bani de la UE decât dă (fostul ministru Boloș a calculat că, în 14 ani, am ieșit pe plus cu peste 43 de miliarde de euro).

Partea mai proastă este că potențialul era și este mult mai mare, dar sistemul corupt, greoi și incapabil de schimbare nu poate mai mult. Tocmai din acest motiv, a doua variantă, cea a cheltuirii de către comunitățile locale a propriilor bani este, acum, o utopie: ce bani să cheltuie o comună cu o mie de suflete, când acolo nu sunt fonduri nici pentru cheltuielile administrative proprii? Să se asocieze cu alte comune? Anunțați-mă când se va întâmpla asta. 

E suficient să spunem că nici măcar orașele mari nu sunt în stare să aplice la proiecte europene mari sau, dacă o fac, de multe ori returnează grosul banilor sau nu duc proiectul până la capăt.

În acest context mai degrabă trist, PNDL este sau nu util? Răspunsul pragmatic este că da. Răspunsul și mai pragmatic este că lipsește adevăratul proiect de țară, care presupune descentralizare și o redesenare completă a administrației locale. Acest proiect de țară, însă, nu are nici o șansă. Nici acum, nici mai încolo. Pentru că aproape nici un politician ajuns la București nu mai vede mai departe de grămezile de bani centralizate în Capitală.

Așa că, deocamdată, le doresc multă, foarte multă UE politicienilor noștri.

 

 

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.