George Simion, șeful partidului AUR, a fost declarat persoană indezirabilă în Republica Moldova. Cei cinci ani de interdicție îi expiră în octombrie.
Motivul expulzării din micuța și plăpânda Moldovă a fost că serviciile de securitate l-au trecut în categoria extremiștilor care destabilizează intern o țară.
El susținând în permanență și cu tușe groase că e unionist. Adică că vrea ca Moldova să se unească cu România.
Între timp au apărut informații din zona unui fost ministru al apărării din Moldova, Anatol Șelaru, că Simion s-a întâlnit cu agenți ai serviciilor de securitate ai Rusiei.
E o contradicție flagrantă pentru că nu ai cum să fii bot în bot cu Rusia dar să îți dorești unirea României cu Moldova.
Din simplul motiv că Rusia ne tot fură Moldova/Basarabia de la 1812 încoace în mod constant.
Totuși, în mod bizar și de neînțeles, Simion beneficiază de o largă protecție în România, țara pe care dorește să o unească cu Republica Moldova de unde a fost declarat indezirabil.
Dintr-un lider de galerie, Simion și-a făcut platformă civică. După care a candidat ca independent la europarlamentare iar ulterior și-a făcut partid cu care a intrat în mod extrem de surprinzător în Parlament în 2020 cu 9%.
Iar acum suflă în ceafă PSD-ului, a sărit demult peste PNL și USR.
Deși a avut un moment de colaborare cu rătăciții de la USR, când aceștia și-au dat jos propriul guvern prin moțiune de cenzură, AUR are profilul unui partid cu care nu s-ar alia nimeni.
Din motive evidente: extremism nemaivăzut, populism deșănțat, patriotism de duzină și filo rusism mascat.
Îndreptățiți sau nu, dar sigur în mod ironic cei mai vocali împotriva AUR sunt acum cei de la USR care acuză direct sau prin intermediul organelor lor de presă o malversațiune PSD-PNL cu AUR pe post de sperietoare dar și de paratrăznet pentru eșecurile acestei coaliții.
AUR le-a tras celor de la USR preșul de sub picioare în privința rolului de lider al opoziției. Și asta cu siguranță doare mult mai ales că protestele USR, oricât ar fi de îndreptățite, sunt o fantomă a celor de altădată și nu mai scot oamenii în stradă.
E drept că și protestele AUR sunt cu o mână de oameni gălăgioși, orbiți de niște sloganuri mincinoase și dispuși să riște amenzi din partea Jandarmeriei pentru un moment trecător de glorie în fața camerelor de luat vederi.
Nu sunt, încă, dovezi directe că bătutul cu bățul în cratiță asurzitor al AUR e o punere în scenă menită a acoperi incompetența guvernării PSD-PNL-UDMR care e în plină rotativă în aceste zile.
Însă fix a doua zi după alegerile parlamentare din 2020, Simion ieșea de la o întâlnire secretă dar pozată cu Vasile Dâncu, strategul PSD. Chipurile discutaseră rezultatele unui sondaj de opinie. Sanchi, imediat după ce se închiseseră urnele.
O serie de proteste gălăgioase ale AUR cu niște îmbrânceli și mesaje subliminale de tipul introducerii unor gloanțe prin filtrele de la Parlament apar în momente cheie ale unor decizii sau proiecte de legi extrem de importante ale coaliției guvernamentale.
Acuzația cu glazură de credibilitate este că protestele sunt menite să ia ochii presei și opiniei publice de la o dezbatere reală asupra subiectelor fierbinți, oferind coaliției guvernamentale posibilitatea să treacă decizii importante pe sub radar.
Pentru eliminarea oricăror speculații și incertitudini, o serie de înregistrări audio-video sau înscrisuri de tot felul, ca la procuratură, ar fi excelente. Altfel băltim în supoziții mlăștinoase și în molfăirea unor dovezi indirecte care se prăbușesc sub greutatea acuzațiilor.
Așa cum există dovezi consistente în privința etichetelor care s-au lipit pe fruntea AUR: extremism, populism și declararea iubirii față de statul agresor Rusia, și liderul acestuia, Vladimir Putin.
Nu există posibilitatea ca aceste dovezi venite din declarațiile și acțiunile liderilor AUR să mai fie vreodată șterse.
De la declarațiile belicoase și insultele grobiene din parlament până la promovarea unor soluții politice, economice și juridice specifice unor state totalitare și terminând cu diatribele deschise sau indirecte care preaslăvesc fie Rusia lui Putin, fie, într-un mod mai mârșav, atacă victima agresiunii rusești, Ucraina.
Cu toate păcatele ei, această țară este cea supusă de către un dictator criminal și acoliții lui la un război injust și neprovocat cu accente puternice de genocid.
Deși nu are șansa, la acest moment, să facă parte din nici o guvernare ce șanse ar fi ca AUR, după 2024, să aducă România mai aproape de dictaturile hard sau mai spoite din regiune începând cu Rusia și terminând cu Turcia și Ungaria?
Că de bani nu par că duc lipsă. Fie că sunt de la buget, fie că sunt de la diverși donatori privați care au simțit miros de victorie.
De expunere mediatică nici atât. Fie pe televiziunea unui alt filo rus, Sebastian Ghiță, dar nu numai, fie pe rețelele de socializare, un mijloc de comunicare democratic ajuns o bâtă manipulatoare în mâini nedemocratice.
Nici de o susținere dintr-o anumită zonă de forță fie ieșită la pensie, fie în pâine dar rușinată încă să iasă la suprafață. Pentru că sancțiunile din partea autorităților fie sunt prea leșinate, fie sunt enunțate dar nu și aplicate, fie nu există deloc, lăsându-le celor de la AUR sentimentul/senzația că pot continua până la loc comanda.
Pe de altă parte, există posibilitatea mică, minusculă, microscopică, ca, după 2024 în funcție de alegeri, Simion și ai lui să spună senin și nonșalant că au glumit.
Și cu extremismele, și cu populismele, și cu pro rusismele. Doar ca să capaciteze un electorat adormit și neinstruit. Dar acum odată ajunși la guvernare se transformă în oameni serioși. Sau cel puțin nu atât de toxici ca până atunci.
Cam cum a făcut doamna Meloni în Italia.
