Scrisoare către un general care a reprezentat România la NATO

DE Ion Petrescu | 09.03.2021 - 13:21

Ca publicist am primit misiva electronică a unui înstelat pe care îl respect, pentru verticalitatea sa.

SHARE

Dar care, aidoma altor bărbați obișnuiți să nu plece fruntea în fața nimicniciei umane, momentan triumfătoare, mi-a semnalat câteva din reperele publice care îi provoacă lui - și altor seniori militari de valoare, nu puțini la număr - o lehamite existențială.

Rândurile de mai jos sunt generate de convingerea că bătălia dură pentru România, cu argumentele celor care au trăit experiențe profesionale irepetabile, nu trebuie abandonată - deși motive există - chiar dacă deseori amărăciunea ne încearcă la ceas de seară.

Eu cred, spre deosebire de defetiști, că sunt încă multe lucruri de făcut pentru armată - din perspectivele unor evenimente netrăite de terți - și destule de afirmat despre NATO - care rămâne o realitate și în următoarele decenii.

Astfel, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg va face public Raportul său anual pentru 2020, la 16 martie 2021. Atunci va susține o conferință de presă, pentru a discuta despre activitatea NATO din 2020, dar și pentru a explica  inițiativa NATO 2030, menită a proiecta Alianța mai puternică, în viitor. 

Mai sunt destule adevăruri nerostite încă despre Europa - dincolo de bravada cocoșului francez și orgoliul bufniței germane -, bătrânul nostru continent nefiind deloc interesat să fie lipsit de protecția complexă a SUA.

Mai trebuie atent privită Ucraina, care plânge după Crimeea rusească și Donbasul separatist, dar administrează două teritorii istorice românești, Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, în stil imperial.

Se impune a fi menținută veghea spre Marea Neagră, singura mare din preajma Europei unde furtuna se declanșează ca din senin, în pofida strategiilor unor generali de ieri și de azi, uitate pe rafturi ignorate voit de oficialii de acum.

Publicul interesat de asemenea variabile ale geopoliticii schimbate de pandemie nu s-a împuținat, doar că acum sunt mulți tineri veniți din zona universitară, cu o solidă pregătire academică, care au alte percepții, motivații și argumente, limita lor fiind doar absența experienței dure, dintr-o situație de criză internațională premergătoare unei surprize strategice, cum a fost cazul în august 1968, decembrie 1989 și primăvara anului 2014.

Nu toți știu efectele devastatoare ale infiltrării unor purtătoare de cosițe, mai degrabă albastre, la nivel înalt, în mediul militar, după cum ignoranța marchează și percepțiile privind tehnica de luptă adusă de peste hotare, care este criticată de cei cu viziuni dogmatice, preluate din secolul trecut, dar cumpărată pentru Armata României de aceia care cunosc culisele unor decizii luate în absența unor soluții promovate precum au procedat patrioții de la Varșovia, care au instituit și respectat legea achiziționării celor mai noi și performante mijloace de luptă pentru armata lor națională.

Ca unul care percep altfel România, umblând încă liber prin patria ocupată de atâta inteligență, nu văd destructurarea deplânsă pe la colțuri, ci o structură nervoasă supusă eradicării publice a cancerului generat de nenumăratele mituiri financiare acoperite ale votanților duși cu arcanul imagologic, al micului ecran, la alegerile menite a reaminti periodic autocraților că mai trăim totuși într-o democrație.

Nu văd dezintegrarea agitată de vreo 31 de ani, dar văd români întorși acasă, după școala vieții urmată în țări europene din centrul, nordul și sudul Europei, care sunt deciși să își rostuiască acum și aici familia și mai binele conceput pe realități trăite, nu pe proiectele altora, despre soarta mioriticilor cu atâtea bogății naturale în spațiul intra și extracarpatic.

Observ lipsa de credibilitate a unora, dar și constat că valul celor născuți înaintea, pe timpul și după schimbarea la față a României, este format, în majoritate, din bărbați robuști psihic și fizic, din domnițe stăpâne pe mintea și conduita lor, care vor respect pentru profesiunile lor.

Da, mai există fanfaroni în funcții publice, care vor lăsa după ei doar un nume și un prenume pe o cruce, a căror amintire se va estompa precum aceea a fanarioților dispăruți în neantul istoriei. 

Da, încă sunt pe fotolii aparte, la butoanele unor instituții, semeni reevaluați, în condițiile în care și justiția de ieri este promotoarea injustiției de azi. 

Da, zilnic ni se flutură pe micul ecran efectele promiscuității, analfabetismului și sărăciei, ca și cum telespectatorii sunt dornici să viziteze nu numai grădina zoologică, ci și azilurile moderne, care sunt ticsite de pițipoance și dezrădăcinați, de cartofori și adoratori ai propriilor imagini trucate în piața publică.

Da, periodic mai apare câte un incendiu, te miri unde, dar ministerul de resort pare că are griji mai mari decât sănătatea publică, o sintagmă de sorginte comunistă, ce trebuie ștersă din memorie, prin tăcerea nesimțirii civice, certificată la nivel înalt. 

Da, cum la circul de azi nu se mai merge fiind spectacolele suspendate, cei doritori de circ cu orice preț iau în derâdere instituția bisericii naționale la nivelul exclamațiilor cunoscute:"Doamne ferește de cutremure! Doamne ajută! Doamne iartă-ne! Așa să ne ajute Dumnezeu! Dă Doamne!"

Sigur, Dumnezeu nu numai pe noi ne are în parohie, dar la naștere, nuntă, sau pe ultimul drum, până și ateii se supun dorinței rudelor de a fi prin preajmă un purtător de cruce și credință în identitatea națională. 

Da, unii așteaptă mereu să le pice de undeva ceva, cât mai mult și dacă se poate pe degeaba, fără efort, dar iar mă întorc cu privirea la robuștii tineri, echilibrații care văd destule, înțeleg mentalitățile moștenite din veacul trecut, dar merg mai departe, pentru că nu cu plânsete se întemeiază și se consolidează familiile lor și viitorul acestora. 

Da, actualii guvernanți par a nu avea niciun plan ce servește interesul național, dar un tânăr informatician îmi devoala știri care scapă opiniei publice, pentru că nu țin de scandal, ci de reașezarea României pe baze mai eficiente economic.

Da, putem vorbi de lipsa de predictibilitate a unui buget și așa limitat, dar toate guvernele, trecute, actualul și cele viitoare știu că atunci când nu vor plăti salariile și pensiile vor pleca rapid acasă. Peste voința lor.

Nu. Nu am văzut vreun  oficial român să facă vreo declarație deșteaptă în ultimele trei decenii, dar sper că voi trăi ziua în care un  înalt emisar al României se va adresa de la tribuna Congresului SUA celor meniți să înțeleagă că Prutul a fost și va fi râu intern al României libere, puternice și democratice.

Nu. Nu cred că avem dreptul moral să nu semnalăm celor care ne urmează pe acei conaționali de excepție, din perioada postdecembristă, care au izbândit acolo unde șefii lor pigmei nu își asumau decizii. 

Și nu au fost puțini compatrioții care au spus nu imposturii, aroganței, șantajului, demagogiei, politicii capului plecat sau vânzării de avuții naționale. 

România anului 2021 nu a capitulat. 

Doar merge mai departe, cu alți purtători de scuturi nu numai defensive. 

 

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.