Tânărul a murit în 22 ianuarie 1941, în masacrul de la Jilava. În timpul rebeliunii legionare, din cei câteva sute de evrei prinși și torturați în București, 89 au fost duși la marginea localității Jilava și împușcați.
Părinții lui Wily au emigrat în Israel și sunt înmormântați la Ierusalim. Sora lui, Lola, a depus mărturie la Yad Vashem, iar un alt frate a murit în lagărul de la Vapniarka, mai scrie istoricul.
Vă îngrozește ce ați citit?
Jumătate din populația evreiască din teritoriile românești a murit în Holocaustul orchestrat de guvernarea mareșalului Antonescu.
Mareșalul a cărui memorie o ridica în slăvi, alături de cea a „Căpitanului”, mai acum câteva zile, Călin Georgescu, propunerea AUR la funcția de premier, care spunea, nonșalant, că „neamul românesc nu a trăit prin sclavi, ci prin (…) Corneliu Zelea Codreanu, prin mareșalul Ion Antonescu și mulți alți eroi, prin ei a trăit istoria națională, prin ei vorbește și a vorbit istoria națională”.
De la alegeri încoace, politicienii AUR ies în spațiul public scuzând legionarii și regimul Antonescu.
Mă întreb, despre ce le vorbește lor „istoria națională” când se gândesc la Codreanu și la Antonescu?
Un antisemitism feroce la nivelul întregii societăți nu mai vedem în România acum (dar aș aminti, totuși, și că procurorii nu se înghesuie să-i trimită în judecată pe cei care promovează organizații, simboluri, fapte cu caracter fascist, legionar și xenofob - în primul semestru al lui 2019, doar o persoană fusese trimisă în judecată pentru încălcarea Ordonanței 31/2002, în cele șapte cauze soluționate).
Mă întreb, însă, cine sunt acum cei vizați de AUR.
Și ce vor păți cei care nu vor să simtă „gustul mistic de a fi creștini în umbra oricărei catapetesme”, cei care nu vor să simtă „exaltarea de a fi parte dintr-un întreg numit România”, cei care nu vor „primenirea limbii”, după cum promitea ideologul AUR, filosoful Sorin Lavric, disprețuitorul de femei.
