În acest context el reiterat sprijinul continuu al aliaților pentru Ucraina și modul în care aceștia trebuie să rămână vigilenți.
Amiralul Rob Bauer a declarat că acum este un moment crucial pentru NATO și trebuie ""să fim pregătiți să ne așteptăm la ceva neașteptat."
Tot duminică, Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken, a purtat o convorbire cu ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian privind discuțiile dintre miniștrii de externe ale statelor membre ale UE, pentru a evalua agresiunea continuă a Rusiei împotriva Ucrainei și eforturile comune pentru a sprijini suveranitatea și integritatea teritorială a statului ucrainean.
Anterior, generalul Wesley K. Clark, fostul Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, a publicat în "The Washington Post", din 14.01.2022, opinia sa privind ce vizează Putin dincolo de Ucraina, stoparea lui chiar acum fiind crucială.
Unele din afirmațiile sale merită a fi cunoscute și nuanțate.
Generalul Wesley K. Clark scrie negru pe alb că "această criză se referă la scopul lui Putin de a recâștiga stăpânirea Rusiei asupra teritoriilor fostei Uniuni Sovietice și de a controla statele din Europa de Est; este vorba despre intenția sa de a răsturna întregul sistem de ordine internațională bazată pe reguli la crearea cărora Statele Unite au contribuit după Al Doilea Război Mondial. Riscurile de a nu face mai mult acum sunt mai mari decât riscurile de a spori descurajarea."
Tot el atenționează, pe cei interesați de dosarul geopolitic ucrainean, că forțele ruse disponibile pentru a fi folosite împotriva Ucrainei sunt complet modernizate și capabile să domine apărarea Ucrainei.
Superioritatea militară rusă ar fi obținută "folosind o combinație de atacuri aeriene copleșitoare, tiruri de rachete cu rază lungă de acțiune și manevre rapide ale echipelor special organizate cu tancuri, infanterie, artilerie mobilă, apărare aeriană, ingineri și capabilități de război electronic."
În stilul său operativ, generalul Clark susține că optând pentru atacurile pornite din mai multe direcții, forțele armate ruse ar putea ajunge la Kiev în câteva zile, ar putea debarca pe litoralul ucrainean și ar putea determina pe apărătorii ucraineni să fie protagoniștii unui război de gherilă.
Un element inedit al articolului generalului american este fraza: "Putin spune că rachetele sale hipersonice și torpilele nucleare subacvatice cu rază lungă de acțiune vor descuraja orice intervenție serioasă a NATO, dar, în jocurile lor de război, ei exersează să folosească arme nucleare, în cazul în care NATO ar interveni totuși."
Ipoteza indică și un anumit grad de infantilism - asta este! - sesizabil la Kremlin, care pare să fi omis detaliul că la prima rachetă nucleară lansată spre aliați, replica va fi imediată, puternică și cu un mare impact material și emoțional, în tabăra agresorului estic.
Să sperăm că nu se va ajunge până acolo.
Lucid, Wesley K. Clark menționează și posibila folosire de către armata rusă a unor noi arme chimice "cum ar fi Noviciok, și ar putea fi de așteptat să le folosească împotriva Ucrainei, fie pentru asasinate, fie poate împotriva punctelor forte ucrainene sau a zonelor urbane apărate cu încăpățânare."
Sigur că, în condițiile atacării Ucrainei cu arme de genul celor menționate mai sus, ofensiva rusă - scrie franc generalul Clark - "ar putea avea un impact psihologic devastator asupra națiunilor NATO, inducând frică și defetism, chiar dacă Statele Unite ar încerca să conducă în impunerea de sancțiuni economice ca pedeapsă. "
Frica și defetismul țin de succesiunea de stări afective tipice unei confruntări armate.
Însă o altă atenționare a experimentatului general american invită la reflecție: " Dintr-o perspectivă pur militară, apărarea efectivă împotriva unei Rusii ostile, de-a lungul unei „linii de front” a NATO, care merge de la Balcani la Marea Neagră, ar necesita o mobilizare virtuală în timpul războiului și ar avea ca rezultat redivizarea Europei."
Redivizarea Europei...
De câteva zile se discută de posibilitatea înscenării - de operativi militari răsăriteni bine antrenați - a unei provocări împotriva trupelor ruse.
Aceasta ar motiva, din perspectiva Moscovei, o invazie terestră, pentru cucerirea litoralului ucrainean, inițial până în Crimeea, concomitent cu atacuri cibernetice asupra rețelei electrice și a comunicațiilor, cum s-a și întâmplat recent, dar și cu demonstrații orchestrate de Rusia în mai multe localități din Ucraina, inclusiv la Kiev.
Dacă acest scenariu va fi cel ales de Putin, atunci Wesley K. Clark estimează că " Rusia ar putea pretinde responsabilitatea de a interveni pentru „încheierea păcii” sau va face o pauză, pentru a cântări reacția NATO, să treacă la o a doua fază mai largă a acțiunii militare. "
O ipoteză în care Statele Unite și NATO vor avea de luat decizii complexe, dificile, de neevitat.
Generalul Clark nu ezită să întrebe: "Dacă acum există îngrijorări de a nu provoca o criză înainte ca Rusia să acționeze, cu cât va fi mai mare reticența noastră de a trimite arme și provizii în fața unui asalt rusesc?"
Aici nu avem de a face cu o interogație retorică.
Ci cu un îndemn la reafirmarea unității aliaților nu numai în Consiliul NATO-Rusia, cum a fost săptămâna trecută, ci și în acțiunile dezirabile în folosul menținerii păcii - acum tot mai fragile - din Europa de Est.
În viziunea generalului Wesley K. Clark, aliații ar putea descuraja acțiunea militară a Rusiei prin:
1. Folosirea întregii game de instrumente legale disponibile, pentru a exercita presiuni împotriva Rusiei.
2. Livrarea echipamentului militar defensiv suplimentar necesar către Ucraina și trecerea la o desfășurare, de precauție, a mijloacelor aeriene ale NATO.
3. Inițierea unei escaladări treptate a sancțiunilor, până când Rusia începe detensionarea militară a crizei.
Aici, viața doar parțial confirmă ideile înstelatului american.
Moscova a încălcat cu bună știință dreptul internațional și prevederile memorandumului de la Budapesta, din 5 decembrie 1994, pe care Rusia l-a semnat, unde se preciza că nu va folosi forța pentru a amenința Ucraina.
Livrarea de tehnică de luptă menită a stopa blindatele rusești este o urgență de care toți aliații sunt conștienți.
Generalul Clark îndeamnă la trimiterea acum a echipamentului necesar apărării Ucrainei și explică demersul său astfel:
" Dacă amânăm, vom pierde atât impactul descurajator, cât și defensiv. Desigur, furnizarea de mai multă asistență va fi sesizată de propaganda și dezinformarea rusă în Occident. Trebuie să fim suficient de puternici să ne asumăm acest risc. Forțele ruse depășesc cu mult armata Ucrainei, în ceea ce privește puterea aeriană și navală. Națiunile au un drept legitim la autoapărare, iar Statele Unite și aliații noștri au tot dreptul să ofere astfel de mijloace acum. Ar trebui să grăbim livrarea mijloacelor defensive și să insistăm ca aliații noștri NATO să facă la fel. Niciun alt act acum nu poate arăta mai multă hotărâre față de Putin."
Iar dintre toate sancțiunile, acelea doar enunțațe că l-ar putea viza pe Putin au creat o așa de mare nervozitate la Kremlin, că s-a emis atenționarea cu posibila rupere a relațiilor diplomatice cu Statele Unite ale Americii, dacă așa ce va se va întâmpla.
Bomboana pe posibila colivă a mult trâmbițatei noi invazii rusești în Ucraina este una din afirmațiile finale ale lui Wesley K. Clark:
"În plus, putem desfășura o forță expediționară aeriană a NATO în România, Bulgaria și Polonia. Această forță i-ar asigura pe acești aliați și ar limita orice deversare a acțiunii militare ruse. Momentul pentru aceasta este acum, înainte de a începe orice acțiune, mai degrabă decât să se grăbească înainte în fața acțiunii rusești, când riscurile unor întâlniri ostile accidentale ar fi mult mai mari. Dacă aceste desfășurări de precauție provoacă Rusiei unele îngrijorări suplimentare, cu privire la riscurile potențiale ale conflictului rus direct cu NATO, cu atât mai bine."
Cu România și Polonia este O.K., dar la Sofia ar putea fi o poziționare publică rezervată, a autorităților actuale, față de ideea generalului Clark, pentru că Bulgaria nu vrea să supere Rusia, așa cum s-a văzut și în alte împrejurări.
În esență, mesajul principal al generalului Wesley K. Clark, din articolul publicat de el în "The Washington Post" este limpede precum cristalul: "Cel mai bun mod de a face față amenințării ruse la adresa Ucrainei și a sistemului internațional este să o descurajezi acum, mai degrabă decât să o pedepsești mai târziu."
Și pentru că menționam descurajarea merită amintită și programata convorbire telefonică de miercuri, 19.01.2022, dintre președintele Federației Rusiei, Vladimir Putin și președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping.
Vă mai amintiți?
În a doua decadă a lunii martie 2021, oficialii americani și chinezi au făcut un schimb de replici dure, în primele discuții la nivel înalt, dintre administrația Biden și emisarii lui Xi Jinping, care au avut loc în Alaska.
Oficialii chinezi au acuzat SUA că incită țările „să atace China”, în timp ce SUA au spus că tocmai China „are intenția de a se impune”.
Discuțiile aprinse l-au implicat pe secretarul de stat Antony Blinken și consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan din partea SUA, care s-au confruntat cu cel mai înalt oficial de politică externă al Chinei, Yang Jiechi, și cu ministrul de externe Wang Yi.
Cu toate acestea, un oficial american a spus că discuțiile ulterioare, cu ușile închise, au fost „substanțiale, serioase și directe”.
Iar China s-a limitat la replicile dure diplomatice.
Poate Xi Jinping - care a îndemnat chiar luni, 17.01.2022, pe alte puteri, ca să renunțe la „mentalitatea Războiului Rece”, într-un moment de creștere a tensiunilor geopolitice - îl va tempera pe Putin, mai ales că discuțiile recente de la Geneva, dintre diplomații americani și ruși au fost la fel - marcate de franchețe.
Diferența specifică?
Rusia rămâne, din păcate, la un nivel de ostilitate programată și deși urmează o săptămână de noi tatonări diplomatice, ofensiva militară a Moscovei se poate declanșa, în mod imprevizibil, după bunul obicei rusesc, atunci când mijesc zorii...
