Alături, o fotografie în care se înghesuiau, la muncă, Tăriceanu, Vâlcov – inculpatul-consilier al premierului, Bădălău – ministrul Economiei, Teodorovici – ministrul Finanțelor, Chițoiu – secretarul general al ALDE.
Și, desigur, Dragnea, proaspăt întors dintr-o vacanță binemeritată de o lună. La bugetul țării se referea liderul PSD, buget care, la momentul fotografiei, 25 ianuarie, nu exista nici măcar la fază de proiect, deși ar fi trebuit să existe de vreo două luni. În fine, să nu fim cârcotași, au avut de muncă, anul trecut, aleșii noștri.
Nu-i ușor să dărâmi justiția, să te răfuiești cu Occidentul, să bați și să gazezi oameni pe stradă, să îți schimbi singur guvernele geniale, să minți, aproape seară de seară, prin studiourile televiziunilor supuse.
Așadar, să avem puțină înțelegere. Oamenii au muncit și n-au avut timp pentru buget. Dar și când și-au făcut, atunci, da, „viitorul arată bine!“. Dar să vedem al cui viitor? Proiectul de buget, în faza lui adoptată de Guvern, care mai trebuia să ajungă în Parlament și la președinte, arunca la gunoi peste 70.000 de vieți.
Vorbim despre persoanele cu dizabilități, care au fost scoase de la finanțare din bugetul central și aruncate în grija primăriilor. Circa 50.000 din aceste persoane sunt din categoria celor cu handicap grav, care au nevoie de însoțitor.
Dar ce mai înseamnă, în România zilelor noastre, 70.000 de vieți? Mai ales când nu e nici mare miză electorală? De ce să-i pese PSD de cazurile sociale, când partidul ăsta e social doar cu numele? În realitate, grija mare e pentru pușcăriași. Ei trebuie despăgubiți, pentru ei există mereu bani la buget.
Dar să luăm și cazul concret: o mamă din Iași are grijă singură de cei trei copii ai ei. Unul este de 11 și a fost diagnosticat cu epilepsie. I s-a stabilit gradul unu de handicap, iar mama a fost angajată de DGASPC drept asistent personal al copilului.
Programul de muncă, conform contractului, zilnic de la ora 8.00 la ora 16.00, iar la atribuții este menționat că angajatul, adică mama, își „asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav“. Asta ce înseamnă? Că mama, care în mod evident nu mai poate avea un alt serviciu, trebuie să îl însoțească la ore, să-l ducă la analize, la psiholog, să se îngrijească de tratamentul lui etc etc.
În decembrie, mama a primit, conform fluturașului de salariu, 1.210 lei. Copilul beneficiază de o indemnizație de handicap de 300 de lei, de alocația de stat de 200 de lei și de 12 călătorii cu trenul (dus-întors/anual). Banii aceștia vin de la bugetul central.
Veneau, adică, pentru că, așa cum arăta bugetul adoptat de Guvern, sumele ar fi trebuit trecute la primării. Lăsând la o parte primăriile marilor orașe, să ne imagiăm cazurile care vor sta la mila unor primării falimentare de la țară. Ce se va întâmpla cu acești oameni? Dragnea a găsit soluția: niște vitamina D și trece.
