Afganistanul și noi

Poate doar criza iraniană din 1979, care l-a lăsat pe Nicolae Ceaușescu fără petrol ieftin și a aruncat România în încetare de plăți. Preluarea puterii de către talibani, după 20 de ani de eforturi militare ale Occidentului, la care a participat și România, vine într-un moment politic intern tulbure, pe fondul unei scăderi abrupte a încrederii în actul de guvernare și al ascensiunii extremei drepte, xenofobiei, naționalismului și fundamentalismului religios.

Din perspectiva României, cu greu s-ar fi putut imagina un moment mai prost pentru retragerea precipitată a Americii din Afganistan, într-o perioadă de puternică amplificare a discursului contestatar la adresa sistemului de partide, dar și a sistemului de alianțe și la adresa apartenenței occidentale a României, construită cu greu după revoluția din decembrie 1989.

Ascensiunea extremei drepte, pe fondul pandemiei de coronavirus, a adus-o din zona marginală direct în centrul discursului public. Pentru extrema dreaptă și tot cortegiul care îi urmează și o potențează – de la
antivaxeri la fundamentaliști religioși sau nostalgici ai ceaușismului – Uniunea Europeană și NATO sunt principalii vectori ai transformării României într-o „colonie“.

O coincidență stranie face ca exact în ziua căderii Kabulului, la Mănăstirea Putna, președintele Academiei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe aplaudau frenetic discursul unui tânăr student care compara sistemul actual de alianțe al României cu asuprirea românilor din Bucovina, sub Imperiul Austro-Ungar.

Retragerea americană a făcut să exulte presa de propagandă a Kremlinului. Aceasta nu a scăpat ocazia de a avertiza Moldova, Georgia și Ucraina că vor fi părăsite de aliații americani, în timp ce doar Rusia le poate garanta securitatea, așa cum arată o analiză Veridica.ro.

„Nezavisimaia Gazeta“ susține că NATO va lăsa țările care nu fac parte din Alianță singure în fața problemelor de securitate cu care se confruntă. Publicația „Segodnia“, apropiată de politicieni pro-ruși din Ucraina, spune că tot ce poate face Washingtonul pentru ucraineni este să trimită câteva avioane pentru a evacua diplomații săi de la Kiev, după modelul Kabul.

„Ria Novosti“ afirmă că situația din Afganistan a falimentat ideea de „parteneri ai NATO“.

Mesajele presei apropiate Kremlinului sunt îndreptate către statele din vecinătatea estică a UE și NATO, care aspiră la cele două organizații. Dar narațiunea poate avea efecte indirecte și în România, prin intermediul antenelor de influență ale Rusiei sau prin platforma de propagandă Sputnik, care acționează din Republica Moldova.

Se vor schimba raporturile noastre cu aliații? Nu trebuie uitat precedentul susținerii de către România a intervenției americane asupra Serbiei, în timpul crizei din Kosovo, în primăvara lui 1999. A fost prima aliniere fără echivoc a Bucureștiului la tabăra occidentală, dar mișcarea s-a dovedit extrem de nepopulară, pe fondul unei campanii de presă furibunde la adresa președintelui Constantinescu.

Decizia a favorizat deschiderea negocierilor de aderare a României la UE, cu ocazia summitului din decembrie 1999, și a favorizat invitația de a face parte din Alianța Nord-Atlantică, în 2002. Dar a dărâmat și ceea ce mai rămăsese din popularitatea președintelui Constantinescu și a Convenției Democratice.

Apoi, participarea României alături de coaliția internațională în Afganistan, după atacul de la 11 septembrie 2001, a avut o susținere populară masivă. La fel pentru intervenția americană din Irak, din 2003, chiar dacă state membre UE, precum Franța și Germania, au criticat demersul Bucureștiului.

După 20 de ani de participare în Afganistan, urmați de o retragere sub presiunea talibanilor, o decizie de a-i urma pe aliați într-o altă misiune s-ar putea dovedi ceva mai dificilă.

A devenit la modă întrebarea „ce ne-a adus nouă Afganistanul?“. Printre altele, în afară că a antrenat Armata în misiuni de război reale, a transformat România într-un aliat de încredere. România este în măsură să le ceară aliaților un angajament puternic în zona Mării Negre.

Dar ce se va întâmpla dacă aliații noștri se vor decide să se angajeze în lupta antiteroristă pe teritoriul Africii, de exemplu?