Cusurgii și cârcotași cum suntem, primul nostru impuls e să „privim înapoi cu mânie“ (vorba dramaturgului John Osborne).
La 30 de ani de la pragul trecut în 1989, avem un prilej de a privi în urmă: unde suntem, de unde venim, cum ne-au marcat și schimbat vremurile străbătute, ce reprezentăm ca popor și identitate, încotro ne îndreptăm.
Monica Lovinescu vorbeşte în Jurnal inedit. 2001-2002 despre „datoria de memorie“ . Ea recunoaşte că, auzind sintagma la Virgil Ierunca, se simte obligată s-o preia şi s-o transmită mai departe.
Altfel decât schimbările pașnice de putere din majoritatea statelor comuniste ale Europei Centrale și de Răsărit, care au fost revoluții civice, Revoluția Română a venit târziu și a fost violentă.
Câți oameni furioși strânși într-o piață pot convinge un dictator sângeros să se urce în elicopter și să fugă? Și câți dintre ei puteau fi aduși acolo de puteri străine?