Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? De ce a sfârșit la mănăstire?

Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? Unul dintre conducătii medievali ai Moldovei a reușit o performanță greu de egalat în materie de durată a „domniei”. S-a întâmplat acum aproape 500 de ani, iar personajul respectiv a sfârșit la mănăstire.

Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? De ce a sfârșit la mănăstire?

Personajul de care vorbim astăzi a ajuns printr-un context de moment în fruntea Moldovei. Se numea Ion Joldea și era boier moldovean cu rang de comis, cel care avea în sarcină îngrijirea grajdurilor domnești.

El a fost ales domn pe 4 septembrie 1552, în tabăra de la Țuțora de către boierii Sturza și Moghilă, după uciderea in ziua de 1 septembrie 1552 a domnulului Ștefan al VI-lea Rareș  şi a „domnit” pana la 12 septembrie 1552.

Alte surse susțin o durată chiar și mai mică a domniei, de doar 2-3 zile. Potrivit cronicarului italian Anton Maria Gratiani aceasta a fost de numai două zile (începând cu data la care a fost proclamat ca voievod).

În același timp, potrivit cronicii lui Grigore Ureche, Joldea Vodă „au domnit 3 zile, văleatul 7060 (adică anul 1552) septemvrie”, ea consumându-se numai la Şipote. 

Citește și: VIDEO Actorul Dorel Vișan abia se descurcă la 86 de ani. Trăiește din „ciupeli”. Ce pensie are?

Acolo, din primii ani ai veacului al XVI-lea, exista o curte boierească, ce îndeplinea funcţia de reşedinţă a puternicului şi vestitului mare boier şi înalt dregător moldovean, Luca Arbore.

Ioan Joldea nu a fost „os domnesc” (deci nu era descendentul dinastiei princiare a Muşatinilor, cu care nu se înrudea practic în nici un fel) si mai mult chiar, deşi a obţinut sub domnia lui Ştefan Rareş (voievodul „Moldovlahiei” din 11 iunie 1551 până la 1 septembrie 1552), înalta dregătorie de mare comis, boierul Joldea nu era considerat de către contemporanii săi ca fiind de obârşie prea nobilă, conform cersipamantromanesc.wordpress.com.

El făcea parte din partida boierească moldavă adeptă a Răreşeştilor (ramura familiei domnitoare a Bogdăneştilor, întemeiată de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare şi al Răreşoaiei), condusă de văduva lui Petru Rareş, doamna Elena Ecaterina.

Aceasta, după asasinarea, la 1 septembrie 1552, în localitatea Ţuţora, a fiului ei Ştefan Rareş, hotărăşte, pentru a menţine coroana voievodală în sânul propriei familii, să-l susţină la tron pe Joldea, căruia-i oferă, pentru a-i legitima venirea la domnie, mâna fiicei sale, Ruxandra.

De altfel, un izvor polon îl socoteşte pe fostul comis ca fiind deja „căsătorit cu sora tiranului (Ştefan Rareş)”.

În realitate, aşa cum aflăm din cronicile ţării, nunta dintre proaspătul pretendent la sceptrul „Kara Bogdaniei” şi frumoasa domniţă din neamul Rareşilor, nu avusese loc încă (tânăra prinţesă fusese doar promisă „să-i fie doamnă” modestului boier moldovean), pentru ca ceremonia urma să fie oficiată ceva mai târziu, la Suceava. 

Citește și: Care a fost cel mai mare haiduc din Moldova? Purta numele unui sfânt iubit de români

Joldea a fost proclamat domnitor de către un numeros grup de mari boieri, conduşi de marele vornic Gavril Movilă şi hatmanul Ioan Sturza. Dar intervenția decisivă în această alegere ciudată a avut-o văduca lui Petru Rareș, doamna Elena Ecaterina.

Cu toate că alături de ea se mai afla și Constantin Rareş, feciorul ei cel mai tânăr (la acea vreme având cam 12 ani), temătoare pentru soarta acestui ultim fiu rămas în viaţă, fosta Doamnă a țării nu a avut curajul să-l declare candidat la tronul ce-i revenea de drept, considerând pentru moment ca fiind mai înţelept să-l propulseze la cârma statului moldovean pe cel care urma să-i devină ginere.

Prins la mijloc în acest context politic complicat al celor car aveau, de fapt, dreptul la tronul Mușatinilor, Joldea - din loialitate sau, poate, pentru că i-a și surâs gândul - acceptă domnia.

Dacă nu avea o origine prea aleasă, în schimb Joldea se pare că era foarte plăcut la înfăţişare, căci, în 1564, făcând referiri chiar la aspectul său exterior şi la poziţia sa în societate, același cronicar italian, Anton Maria Gratian,i concluziona că accesul la tron depindea la români foarte mult de „frumuseţea feţei, statura şi înfăţişarea trupului”, astfel că dacă cineva avea un oarecare defect de natură fizică „fie el de neam cât de ales, ei îl preferă uşor pe unul de neam mai puţin ales, dar arătos la înfăţişare”.

Dar decăderea sa a fost la fel de bruscă precum mărirea. Alegerea sa ca domn a fost făcută chiar în timp ce oastea lui Alexandru Lăpușneanu, cu ajutor polonez, intra în Moldova, la 4 septembrie 1552.

Înălţarea ca domn a lui Joldea s-a petrecut cu puţin timp înainte de pătrunderea în Moldova a forţelor armate polone ce-l însoţeau pe Alexandru Lăpuşneanu (pentru a-l impune pe scaunul domnesc de la Suceava), faptă întâmplată la 4 septembrie 1552.

Informaţi cu privire la proclamarea ca domn a lui Joldea, marele boier moldovean Ion Moţoc (comandantul celor 300 de partizani ai Lăpuşneanului, sosiţi în tabăra de la nord de Nistru şi înregimentaţi acum în oastea polonă de aici) şi nobilul polon Pavel Secygniowski au atacat „curtea domnească” de la Șipote. 

Deși a opus o rezistență onorabilă, dată fiind disproporția de forțe, Joldea a fost prins - alături de toți oamenii săi - și dus în fața lui Lăpușeanu.

Toate acestea au avut loc imediat după 4 septembrie 1552, însă, cu siguranţă, cu mult înainte de ziua de 12 a aceleiaşi luniș.

Și asta, pentrui că pe 12 septembrie,  Alexandru Lăpuşneanu era deja uns şi încoronat ca „mare voievod şi domn al Moldovlahiei”, la curtea voievodală de la Hârlău (aflată la sud-vest de Şipote).

El îi informa pe mai marii Bistriţei că a înlăturat de la putere „un hoţ şi duşman al religiei creştine”, desigur el referindu-se la Joldea. 

În ceea ce priveşte soarta de care a avut parte Joldea Voievod, se ştie că după ce Alexandru Lăpuşneanu a ajuns la Hârlău (unde s-a desfăşurat din nou ceremonialul alegerii, ungerii şi încoronării sale ca domn), eveniment petrecut înainte de 12 septembrie 1552, el a fost dus, laolaltă cu „toţi boierii mari, care erau cu dânsul” (luaţi prizonieri împreună cu Joldea la Şipote), şi înfăţişat dinaintea învingătorului care „i-a iertat pe toţi” (adică le-a cruţat viaţa), însă a poruncit ca „arătosul” său rival să fie „însemnat la nas şi (…) dat la călugărie” cu de-a sila.

Citește și: Care a fost cel mai bețiv domnitor al Moldovei? De ce l-a plâns poporul când a murit?

Însemnarea la nas înlătura orice pretenție viitoare la tron pentru cel mutilat astfel, conform tradiției medievale din Țările Române.
 
Ioan Joldea se va stinge din viaţă, purtând un nume monahal, într-o mănăstire şi la o dată rămase necunoscute până astăzi. e pare, însă, că s-a retras în Transilvania, unde și-a întemeiat chiar și o familie. 

De altfel, deși a domnit doar câteva zile, neapucând nici să fie uns și încoronat ca domn, nici să adoptea un nume de voievod, Joldea s-ar putea mândri cu faptul că  descendenți de-ai săi trăiesc și astăzi în județul Bistrița Năsăud (orașul Năsăud și satul Mititei), Oradea, Județul Mureș, Sibiu și Cluj, la aproape jumătate de secol de scurta și fantomatica sa domnie.