Care a fost bătălia pierdută de Ștefan cel Mare ce a salvat Moldova? Acum 459 de ani, la Vaslui, la 10 ianuarie 1475, voievodul moldovean obținea o strălucită victorie contra oastei otomane. Dar victoria nu s-a concretizat în îndepărtarea pericolului, ci dimpotrivă,. Anul următor, în iulie 1476. Ștefan a înfruntat o altă uriașă armată condusă de însuși sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Și a reușit să transforme înfrângerea eroică de pe câmpul deluptă, într-o adeăvarată salvare a țării de la cucerirea totală.
Care a fost bătălia pierdută de Ștefan cel Mare ce a salvat Moldova? Lupta: 1 moldovean la 10 turci
Pe 10 ianuarie, miercuri, se împlinesc 549 de ani de la ceea ce a intrat în istorie drept Bătălia de la Podul Înalt - sau Bătălia de la Vaslui - unde Ștefan cel Mare a obținut o strălucită victorie în fața imensei oștiri otomane condusă de Soliman Pașa, beglerbegul Rumeliei, în timpul sultanului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Dar, în ciuda izbânzii pe câmpul de luptă, forța copleșitoare a turcilor a făcut ca, per total, tot aceștia să rămână în avantaj, chiar și după rușinea de la Vaslui.
La 6 iunie 1475 puternica cetate genoveză din Crimeea - Caffa - este cucerită de turci care și-au impus suzeranitatea asupra Hanatului Crimeei.
Citește și: Care a fost domnitorul Țării Românești cu cea mai ciudată poreclă? Era fiul lui Mircea cel Bătrân
Odată cu transformarea Hanatului Crimeea în stat vasal Porții otomane, tătarii de aici vor constitui un permanent pericol pentru frontiera de est a Moldovei.
Iar la sa sfîrșitul anului cade ultima poziție importantă din Crimeea - Mangopul, localitatea de baștină a Mariei, soția lui Ștefan cel Mare, care era apărată de 300 de ostași trimiși de domnul Moldovei.
Iar de data aceasta, însuși Mahomed al II-lea a luat problema în propriile mâini, așezându-se în fața unei imense armate, conform doxologia.ro.
La 23 de ani de când îngenunchease mărețul Imperiu Bizantin, cucerind capitala acestuia, Constantinopol, sultanul voia s-l pedepsească pe „beiul” moldovean care, după ce că refuzase de trei ani să mai plătească tribut, mai avusese și „neobrăzarea” să administreze o înfrângere usturătoare armatei sale, la Vaslui.
Da, până în 1473, Ștefan cel Mare a plătit tribut turcilor, istoricii estimând valoarea acestuia la 3.000 de galbeni, potrivit adevarul.ro.
Iar, de data aceasta, Mahomed era dornic să rezolve problema acestei „nesupuneri” prin cucerirea totală a Moldovei.
Sigur, Ștefan a căutat ajutor la principii creștini pentru a se opune pericolului iminent. Astfel, neavând de ales, el recunoaște, în iulie 1475, suzeranitatea regelui Ungariei, Matei Corvin, obligîndu-l să-l ajute cu oaste împotriva tuturor dușmanilor în afară de regele Poloniei.
La 13 mai 1476, sultanul pleacă din Adrianopol în fruntea unei armate de-a dreptul uriașe, 150.000 de oameni, unii spun că ar fi fost vorba chiar de 200.000, cărora Laiotă Basarab, domnul Țării Românești, le promisese ajutorul a încă 12.000 de munteni.
Citește și: Care a fost cel mai mare haiduc din Moldova? Purta numele unui sfânt iubit de români
Între 10 și 25 iunie 1476 armata otomană forțează trecerea Dunării fără a întîmpina vreo rezistență, înaintînd apoi pe valea Siretului.
Pentru a dispersa concentrarea armatei lui Ștefan, sultanul otoman ordonă tătarilor din Crimeea să atace, concomitent cu ofensiva turcă, hotarele de est ale Moldovei.
Mahomed Cuceritorul n-a putut supune țara
În aceeași lună, tătarii trec Nistrul înaintînd spre Suceava. Invadatorii tătari sînt însă învinși la 12 iunie de către răzeșii moldoveni și se retrag înapoi peste Nistru.
Ca și în alte situații, Ștefan cel Mare se regăsește singur în fața primejdiei, fără alt ajutor din lumea creștină, chiar dacă Papa îl numise „atlet al lui Hristos” după victoria de la Vaslui. Și cam atât, nimic concret.
Astfel, domnul Moldovei reușește să strângă doar vreo 20.000 de oșteni. 20.000 în fața a aproape 200.000 de inamici. Adică, raportul de forțe era de 1 moldovean la 10 turci.
Tactica voievodului a fost întărirea unui fort la Pârâul Alb, sau Valea Albă, acolo unde Ștefan și-a masat mica armată. De aceea, lupta a rămas în istorie drept Bătălia de la Valea Albă sau de la Războieni.
Cum a procedat și în cazul unor bătălii anterioare, Ștefan cel Mare a recurs la tactica pămîntului pîrjolit și distrugerea punctelor strategice care erau în calea inamicului.
A ademenit armata otomană spre tabăra fortificată de la Valea Albă, care, din punct de vedere tactic, oferea condiții favorabile pentru desfășurarea unei bătălii de apărare.
Spre uimirea lui Mahomed, voievodul moldav atacă primul, la 25 iulie 1476, și chiar reușește să respingă primele valuri ale turcilor.
Citește și: Enigma morții lui Ștefan cel Mare: De ce niciun medic al lumii nu a reușit să-l vindece pe domnitor
Apoi, cu mult eroism, moldovenii resping atacul uriaș al turcilor, ceea ce-l face pe Mahomed să intre el însuși în luptă, pentru a-și inspira trupele.
Până la urmă, disproporția de forțe își spune cuvântul, iar Ștefan este nevoit să se retragă.
Totuși pierderile sale au fost de doar 1.000 de oameni - 200 uciși și 800 luați prizonieri - în timp ce turcii au pierdut aproximativ 30.000 de oameni, cronicarului polonez Jan Dlugosz.
Mahomed a devenit sigur de victorie, după retragerea ordonată de Ștefan și, dornic de răzbunare, s-a îndreptat spre Suceava, Cetatea de Scaun.
Dar încercarea de a o cuceri a eșuat lamentabil în fața apărătorilor cetășii conduși de portarul Sucevei, Șendrea, cumnatul lui Ștefan.
Pe rând, Hotinul, apărat de starostele Vlaicu și Neamțul, aflat în grija hatmanului Arbore, ies învingătoare în luptele cu Mohamed.
Așa se face că Mahomed Cuceritorul renunță să mai atace Chilia și Cetatea Albă, mai ales că o furtună puternică le distrusese o mare parte a flotei din Marea Neagră.
Și astfel, cuceritorul Bizanțului s-a întors din Moldova învingător la Războieni, dar cu coada între picioare, asemenea unui fugar, hărțuit din spate de noua oaste a lui Ștefan.
Iar timp de încă 10 ani, pnă spre 1486, voievodul moldovean n-a mai plătit niciun tribut, planul otoman de cucerire a Moldovei eșuând.
