Transcarpatia a fost ținta rachetelor lui Putin, în noaptea de 20 spre 21 august. În ciuda întâlnirii cu Donald Trump din Alaska și a mult-trâmbițatei posibile trilaterale cu acesta și Volodimir Zelenski, Rusia își vde liniștită de scopurile sale militare pe termen mediu și lung.
Cu un nume ce ne poate trezi amintiri, Transcarpatia este o regiune ce a făcut parte din Maramureșul istoric, de aici provenind și întemeietorii Țării Moldovei,, voievozii maramureșeni Dragoș și Bogdan.
Transcarpatia lovită de bombele lui Putin, parte din Maramureșul istoric. A dat fondatorii Moldovei
Forțele Rusiei au lansat mai multe rachete de croazieră asupra unei fabrici a companiei americane Flex, situată în regiunea ucraineană Transcarpatia, în noaptea de 20 spre 21 august.
15 persoane au fost rănite, două dintre ele fiind în stare critică. În momentul atacului, 600 de muncitori se aflau înăuntru, dar au reușit să ajungă la adăposturi.
Dincolo de cinismul atacurilor Rusiei, care au țintit o afacere americană la scurtă vreme după summitul Donald Trump - Vladimir Putin din Alaska, să ne apropiem mai mult asupra regiunii în care s-a petrecut bombardamentul, cunoscută ca Transcarpatia sau Rutenia Subcarpatică.
Citește și: Volodimir Zelenski, săgeți către Ungaria. Ce i-a cerut lui Donald Trump? Unde s-ar întâlni cu Putin?
Iar acum e momentul să vorbim despre Maramureșul istoric. Sintagma „Maramureșul istoric” face trimitere la un teritoriu din care doar o treime se află în prezent în componența statului român, celelalte două, situate la nord de râul Tisa, făcând parte din Ucraina.
Atestat ca domeniu regal încă din anul 1231, zona Maramureșului a fost una dintre principalele vetre ale dacilor liberi, cei nesupuși de armatele Imperiului Roman după cucerirea Daciei de către Traian, în anul 106.
O companie americană a fost ținta bombardamentului rușilor în regiunea Transcarpatia - Foto: Profimedia Images
În perioada feudalismului timpuriu zona a devenit comitat după cucerirea maghiară, dar a rămas un puternic focar al românilor.
Aici a fost locul de obârşie al voievodului Bogdan din Cuhea, fondatorul istoric al Ţării Moldovei și primul domn al acesteia, dar și al lui Dragoș, celălalt cneaz maramureșean căruia legenda urmăririi zimbrului și a cățelei Molda, îi atribuie, de asemenea, fondarea Moldovei, dar rămânând într-o stare de dependență de Regatul Ungariei.
Citește și: Zelenski: Planul lui Putin este să cucerească Odesa și să ajungă la granița cu Moldova și România
Tot aici, la Mukacevo - fost Munkács in timpul stapanirii maghiare, dar denumit Muncaci sau Munceag de români - a luat fiinţă prima episcopie ortodoxă românească din Transilvania, iar la mănăstirea din Peri - azi Grușevo - a fost editată prima Biblie în limba română.
Transcarpatia, locul de origine al întemeietorilor Țării Moldovei
De altfel, această zonă a fost un adevărat fief al nobilimii româneşti din Transilvania, prezentată posterităţii de academicianul Ioan Mihalyi de Apşa, un ilustru fiu al locului, în „Diplomele Maramureşene“, considerată „biblia neamului“.
Despre această lucrare care marele istoric Nicolae Iorga scria că „fără această carte nu s-ar putea scrie istoria României“, conform cersipamantromanesc.wordpress.com.
Până în decembrie 1918, românii din această zonă au făcut parte din comitatul Maramureş în cadrul Principatului Transilvaniei respectiv al Provinciei Transilvania, cunoscând atât vasalitatea Regatului Ungariei cât şi ocupaţia Imperiului Habsburgic, devenit Imperiul Austro-Ungar de la 1867.
Românii din dreapta Tisei ar fi dorit, în 1918, să se unească cu România - Foto: arhiva
Românii din dreapta Tisei şi-au trimis delegaţi la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde au solicitat includerea întregului Maramureş istoric în ţara-mamă.
N-au avut însă noroc, întrucât, în 1920, Maramureşul istoric din dreapta Tisei a intrat în componenţa Cehoslovaciei, care s-a prevalat de prevederile tratatului încheiat în 1916 de guvernul Ionel Brătianu cu puterile Antantei, prin care frontiera de nord a României a fost stabilită pe râul Tisa.
În noiembrie 1944, după eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia fascisto-horthistă, zona românească din dreapta Tisei a fost alipită de Stalin la URSS, incluzând-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina (RSSU).
Citește și: Locul secret unde s-a refugiat Regele Mihai, după 23 august 1944. Capitala, bombardată de germani
În privința populației românești rămase pe acest teritoriu, în 1920, când a fost împărţit Maramureşul istoric, în dreapta Tisei au rămas circa 12.000 de români care locuiau în 4 comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă şi Slatina, mai scrie sursa citată.
În 2001, la primul recensământ efectuat în Ucraina după declararea independenţei, după 80 de ani de izolare de patria-mamă, conaţionalii noştri nu numai că nu au dispărut prin asimilare, dar numărul lor aproape că s-a triplat.
Astfel, s-au declarat români 32.300 de locuitori din această zonă, care își duc traiul acum în 6 comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Strâmtura şi Topcino.
