Cutremurul din 4 martie 1977 a frânt destinul unor celebrități precum marele actor Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneț, cântăreața Doina Badea sau scriitorul Alexandru Ivasiuc.
Dar, printre victimele tragicuui seism ce a lovit România s-a numărat și un tânăr de doar 19 ani care a murit îmbrățișându-și mama, care a pierit tot în cutremurul din 4 martie 1977, de la producerea căruia se împlinesc 48 de ani.
Cutremurul din 4 martie 1977. Drama celui mai bun traducător în engleză al lui Eminescu. Avea 19 ani
4 martie 1977, ora 21.22. Au fost ultimele clipe de viaţă ale lui Corneliu M. Popescu şi ale mamei sale, Maria Domnica, 46 de ani.
Elevul din ultimul an la Liceul „Nicolae Bălcescu”, actualul Colegiu Sf. Sava, şi-a cuprins mama într-o ultimă şi teribilă îmbrăţişare în faţa devastatorului cutremur ce le-a spulberat blocul şi destinul.
Citește și: Cine a fost nepoata lui Ceaușescu moartă în cutremurul din 1977? Era vecină cu Toma Caragiu
Seismul brutal cu o magnitudine de 7,4 pe sara Richter a luat prin surprindere România, în urma acestuia rămânând 1.524 de morți, peste 11.000 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe prăbușite.
Printre cele 1.424 de victime înregistrate în Bucureşti s-a numărat şi Corneliu M. Popescu. Avea doar 19 ani şi era îndrăgostit de engleză.
Corneliu M. Popescu a murit îmbrățișându-și mama - Foto: arhiva
În 1978, la un an după tragicul și absurdul lui deces, apărea volumul „Mihai Eminescu - Poems”, iar Corneliu avea să fie considerat, post-mortem, cel mai bun traducător în limba lui Shakespeare al poemelor eminesciene.
În acelaşi an a devenit laureat, firește, tot post-mortem, al Premiului Academiei Române, în 1982 fiind omagiat, la propunerea UNESCO, în cadrul Congresului Mondial de Poezie de la Madrid.
Toma Caragiu și Doina Badea au murit în cutremurul din 4 martie 1977
Din anul 1983, la iniţiativa Fundaţiei Raţiu din Londra, Societatea de Poezie din Marea Britanie acordă anual Premiul „Corneliu M. Popescu”.
Citește și: Cum au murit la cutremur Toma Caragiu, Doina Badea, Bocăneț? De ce nu au avut nicio șansă?
Născut la 16 mai 1958, Corneliu avea un talent ieşit din comun pentru limba engleză. După cum mărturisea, cu litere înlăcrimate, tatăl supravieţuitor, Mihail, în cartea ce avea să fie tipărită în 1978 şi care conţinea traducerile lui Corneliu ale poeziilor eminesciene, „înainte de a avea 10 ani traduce din limba engleză în limba română „Insula comorilor ”, de R.L. Stevenson”.
Îndrăgostit de versurile poetului naţional, Corneliu s-a încumetat în traducerea a zeci de poezii eminesciene în limba engleză.
Ulterior, după dispariţia sa dureroasă, traducerile strânse în volumul „Mihai Eminescu – Poems” aveau să-i uimească pe critici, Corneliu M. Popescu fiind considerat, din acel moment, cel mai bun traducător al operei eminesciene în limba engleză.
Surprinzător, cartea respectivă încă poate fi achiziționată de pe site-uri online unde e oferită spre vânzare cu 15 lei, cum apare pe okazii.ro, o sumă ridicol de mică față de valoarea literară, dar și istorică a volumului.
Chiar și Nicolae Ceaușescu și-a pierdut o nepoată în seismul din 1977 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 37/1977
La un an după cutremurul din 4 martie 1977 a apărut cartea cu traduceri eminesciene
Corneliu era tânăr, era inteligent, era frumos. Era un bun sportiv, practicând, după mărturisirea tatălui, înotul, cartingul, patinajul, schiul și baschetul. participând, de asemenea, la olimpiade de matematică şi fizică.
Şi, pentru a cuprinde cât mai multe domenii, parcă, precum un adevărat spirit renascentist, visa să devină student la Medicină. Dar totul s-a năruit în seara cumplită a cutremurului din 4 martie 1977.
Începând cu 1983, Fundaţia Raţiu din Londra sponsorizează Premiul “Corneliu M. Popescu” acordat de Societatea de Poezie din Marea Britanie, sub patronajul British Council. De asemenea, Şcoala Generală nr. 5, din Piața Amzei, al cărei elev fusese, îi poartă numele.
Citește și: Toma Caragiu, găsit la 6 zile de la cutremur alături de un un bun prieten „îmbrățișați de disperare”
Corneliu M. Popescu odihneşte, pe vveșnicie, ca şi Eminescu, în Cimitirul Bellu, alături de mama sa.
Iar pe spatele crucii mormântului celor doi se află gravate, în limba engleză, ultimele versuri ale poeziei “O, mamă”, ale marelui poet:
„Iar dacă împreună va fi ca să murim / Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim / Mormântul să ni-l sape la margine de râu / Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu / Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu”.
