O țară revoltată. Dar nu îndeajuns

Pare că, în decembrie, „the most wonderful time of the year”, România își amintește să protesteze. Este acel moment în care oamenii nu mai pot tăcea, nu mai pot ignora și ies să ceară normalitate. Și reguli. Cer o țară care să funcționeze pentru cetățeni, nu împotriva lor.

Am fost în piață, printre oameni. Și erau mulți dintre ei foarte tineri. Nu cereau minuni, doar o țară în care dreptatea să funcționeze. Atât. Normalitate.

O indignare firească, dar incompletă

Voi spune ceva incomod: societatea românească nu este, de fapt, uluită de aceste dezvăluiri. Oamenii știu. De ani de zile. Au simțit pe pielea lor, au comentat în șoaptă, au ironizat cu amărăciune. Și, poate cel mai grav, s-au obișnuit cu situația. Asta este, poate, cea mai mare înfrângere a noastră.

Astăzi, furia publică se îndreaptă spre justiția penală. Dar tabloul este incomplet. Există o justiție mult mai puțin vizibilă, dar cu efecte devastatoare pe termen lung: justiția economică. O justiție care depozitează dosare prăfuite, împinge termenele într-un absurd greu de explicat și amână deciziile la nesfârșit. Luni care devin ani. Ani care înseamnă investiții blocate, proiecte abandonate, companii paralizate. Și oameni, pentru că mereu este vorba despre oameni, care obosesc și renunță.

Experiență personală, realitate sistemică

Am trăit personal situația în care o sentință a fost redactată la 18 luni după ce a fost pronunțată. Un an și jumătate de viață economică suspendată. Un an și jumătate în care nimeni nu răspunde pentru nimic.

Și nu este un caz izolat. Este doar unul dintre multele episoade de injustiție economică pe care le-am trăit în peste 30 de ani de antreprenoriat. Vedem aceeași speță judecată diferit de complete diferite. Interpretări contradictorii ale aceleiași legi, de multe ori prost gândită, prost scrisă și aplicată mecanic, în litera ei, nu în spiritul ei. Decizii care seamănă mai degrabă cu o loterie decât cu un act de justiție.

Arbitrarul ucide încrederea

Efectele asupra economiei sunt devastatoare. Nu pentru că antreprenorii se tem de reguli, ci pentru că se tem de arbitrar. România nu pierde pentru că nu are potențial. România pierde pentru că nu oferă siguranță. Iar economia nu funcționează fără încredere. Când arbitrarul devine regulă, investițiile pleacă. Este atât de simplu. Încercați să explicați asta unui antreprenor onest. Unui investitor străin. Unui om care trebuie să plătească salarii la final de lună.

România a crescut. Dar cu frâna trasă

Și, totuși, în ciuda tuturor acestor frâne, România s-a dezvoltat. Economia a crescut. În ciuda infrastructurii slabe. În ciuda birocrației. În ciuda unei justiții economice disfuncționale.

Tocmai asta ar trebui să ne sperie. Unde am fi fost dacă aceste frâne nu ar fi existat? Câte investiții strategice am fi atras? Câte companii românești ar fi devenit campioni regionali? Câte locuri de muncă bine plătite am fi creat?

Adevărul pe care nu-l spunem investitorilor

Am fost vicepremier. Știu cât de des se vorbește despre „atragerea investițiilor”. Dar adevărul simplu este rar spus: fără o justiție economică rapidă, corectă și predictibilă, nimic nu este sustenabil. Exact asta caută orice investitor, fie el român, fie străin.

De ce tăcem noi, antreprenorii? Pentru că ne este frică ? Pentru că am obosit ? Pentru că ne-am resemnat ? Dar tăcerea nu repară nimic. Nu protejează. Dimpotrivă: este parte a problemei.

Dacă judecători din interiorul sistemului au început să vorbească, dacă au avut curajul să o facă, poate că a venit momentul ca și antreprenorii să spună ce li s-a întâmplat. Ce planuri au amânat. Ce investiții au abandonat și după câți ani de așteptare.

Un apel care nu mai poate fi amânat

Tinerii ies în stradă pentru recuperarea valorilor. Antreprenorii ar putea ieși pentru salvarea viitorului. Este momentul să cerem ferm o justiție economică rapidă, corectă, profesionistă, predictibilă și egală pentru toți. Nu putem construi o Românie normală doar cu proteste ocazionale. Nu putem spera la prosperitate cu instituții care funcționează pe jumătate.

Justiția nu este un subiect de nișă. Este coloana vertebrală a unei societăți. Iar fără o justiție economică funcțională, România va continua să crească mai puțin decât ar putea și să piardă mai mult decât își permite.

Este momentul să nu mai tăcem. Este momentul să cerem. Este momentul ca și noi, antreprenorii, să ieșim în stradă, nu din emoție, ci din responsabilitate. Pentru că o țară nu se pierde dintr-odată. Se pierde încet, atunci când cei care pot vorbi aleg să tacă.

Dragoș Anastasiu este medic de profesie, antreprenor, implicat în proiecte precum SuperTeach sau Repatriot și, recent, a ocupat funcția de vicepremier al României.