Nicolae Ceaușescu, ambasadorii SUA în România, dar și ceilalți reprezentanți diplomatici străini de rang înalt, obișnuiau să participe la o tradițională vânătoare ce avea loc în luna ianuarie sau februarie a fiecărui an.
Cu această ocazie, diplomații străini erau supuși unui ritual umilitor, chiar dacă făcea parte din obiceiurile vânătorești. Supliciul a durat până în 1974, ultimul an în care Ceaușescu a participat la acest eveniment.
Cum îi umilea Nicolae Ceaușescu pe ambasadorii SUA în România? Ritualul de care nu scăpa nimeni
Se știe deja că noul ambasador al SUA la București va fi Darryl Nirenberg, care o va înlocui pe Kathleen Ann Kavalec, cea care a îndeplinit această funcție începând cu 16 decembrie 2022.
Dacă acst lucru s-ar fi întâmplat cu 50 sau 55 de ani în urmă, cei doi ambasadori americani ar fi fost nevoiți să se supună unui ritual înjositor care-i aducea lui Nicolae Ceaușescu, în schimb, o mare satisfacție.
Citește și: Cine a fost primul ambasador al SUA la București? Știa limba română. Traducător al scriitorilor ruși
În primul deceniu după ce a preluat conducerea PCR și a României, în 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceaușescu a căutat să câștige simpatia Ocidentului, detașându-se totodată de politica rigidă a Moscovei față de „edificarea comunismului” și, mai ales, față de viziunea Kremlinului în raport cu „relațiile dintre țările socialiste și prietene”.
Ca unul ce încerca să pară „băiatul bun”, de treabă, al blocului comunist, el a acționat pe multiple planuri.
Gestul cel mai spectaculos a fost făcut în august 1968 când, în fața sutelor de mii de români adunați în ceea ce atunci era Piața Comitetului Central, a criticat dur intervenția trupelor statelor din Tratatul de la Varșovia, în frunte cu URSS, în Cehoslovacia care căuta o cale spre liberalizare.
Ceaușescu, în ianuarie 1969, lovind la fund cu o nuia, cu vădită plăcere, un ambadador străin, în cadrul ritualului vânătoresc - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
Atitudinea sa a fost „răsplătită” cu numeroase vizite ale unor lideri importanți din Occident, de la generalul Charles de Gaulle, liderul Franței, până la președintele SUA Richard Nixon.
Tot pentru a-și cultiva imaginea de om cu care se putea discuta, ba chiar și chefui, la o adică, Ceaușescu a început să organizeze o întâlnire anuală cu ambasadorii străini din România.
Evenimentul avea loc în una ianuarie sau februarie a fiecărui an, locul de desfășurare fiind Pădurea Albele, la 45 km de București, conform descopera.ro.
Nicolae Ceaușescu a participat la aceste evenimente până în 1974
Cel puțin trei dintre ambasadorii SUA în România au participat la vânătoare, de-a lungul anilor: Richard H. Davis (ambasador, 1965-69), Leonard C. Meeker (ambasador, 1969-73) și Harry G. Barnes (ambasador, 1973-77).
Detalii despre ce se întâmpla la acele evenimente a oferit Erwin Wickert, fost ambasador al Republicii Federale a Germaniei (RFG) în România, între 1971 şi 1976, în cartea lui de memorii, „Ochii fericiţi”.
El relatează amănunte interesante despre vânătoarea anuală pe care Nicolae Ceauşescu o organiza pentru membrii Corpului Diplomatic.
Citește și: Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară”
Ca şi ceilalţi novici în ale vânătorii, în iarna anului 1972, Wickert nu a scăpat de ritualul „botezului vânătoresc”, primind trei lovituri de vergea peste fund chiar de la liderul de atunci al României.
Acreditat ca ambasador al RFG în România, în 1971, Erwin Wickert a avut parte de prima experienţă vânătorească în cursul iernii anului 1972.
Evenimentul, după cum spune Wickert în cartea lui de memorii, avea loc, de obicei, în lunile ianuarie sau februarie.
Ceaușescu nu avea o problemă să supună ritualului și doi ambasadori simultan - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
Deși nu există imagini de la vânătoarea din acel an anume, arhiva Fototeca online a comunismului românesc, creată de Arhivele Naționale ale României și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) păstrează fotografii de la un eveniment similar, petrecut trei ani mai devreme, pe 25 ianuarie 1969.
Unul dintre cele mai importante momente ale evenimentului era „botezul vânătoresc” dat celor care participau pentru prima oară la vânătoarea organizată pentru reprezentanţii statelor străine.
În acel an, 1972, erau şapte astfel de “boboci”, printre care însuşi Wickert, care n-a scăpat de ritualul respectiv.
Citește și: În ce zi era născut Nicolae Ceaușescu, de fapt? De ce și-a schimbat data din certificatul de naștere
„Trebuia să stăm pe o saltea şi să ţinem în mâini capul unui iepure şi pe cel al unui fazan, ce ieşeau din tolba de vânătoare. Şeful vânătorilor, Ceauşescu, ne punea nouă, începătorilor în ale meşteşugului, o întrebare.
Fiecare dintre novici trebuia să găsească pe dată un răspuns pe placul mai-marelui între vânători. Ceauşescu considera întotdeauna fals răspunsul şi Excelenţa care se afla în acel moment pe saltea primea de la preşedinte câte trei lovituri, cu o vergea lungă, pe şezut”, scria Wickert.
El mai precizează că singura excepție de la ritual care a fost făcută în timpul mandatului său de ambasador a fost față de ambasadoarea statului Filipine care n-a vrut sub nici o formă să se supună acelei tradiții vânătorești.
Tradiția întâlnirii vânătorești a durat până în 1974, în acel an Ceaușescu participând pentru ultima oară la eveniment. Totuși, obiceiul s-a menținut printre membrii Corpului Diplomatic încă 7 ani, până în 1981.
Se intra în deceniul în care Ceaușescu, orbit de propria putere, a lăsat în urmă imaginea de la început de „băiat bun” al Estului comunist și s-a transformat într-un tiran fără milă față de propriul popor și obsedat de rămânerea la „butoanele” conducerii țării.
Citește și: Cum arăta o cartelă de alimente din timpul lui Ceaușescu? Românii primeau 0,5 kg de carne pe lună
Dar fotografiile păstrate prin arhive sunt mărturii ale unor alte vremuri, în care Ceaușescu mânca și bea cot la cot cu ambasadorii străini, inclusiv cei occidentali, dar nu uita să le amintească cine e „șeful” pe „moșia” sa. Inclusiv prin câteva lovituri de nuia la fund.
