Ce domnitor a fost văzut de turci ca un al doilea Mihai Viteazul? A fost inspirat de faptele acestuia, fiind chiar căpitan în oastea primului unificator al celor trei principate românești. Multă vreme a fost privit ca singurul capabil să poarte o campanie creștină antiotomană, fiindu-i propusă, dacă ar fi izbândit, și conducerea Bulgariei.
Ce domnitor a fost văzut de turci ca un al doilea Mihai Viteazul? A ridicat cele mai multe biserici
Matei Basarab s-a născut în 1580 și provenea dintr-o familie boierescă veche, fiind fiul marelui dregător Danciu din Brâncoveni şi al Stancăi, rudă cu familia boierilor Craioveşti, ceea ce a justificat adoptarea numelui de Basarab imediat după urcarea pe tronul Țării Românești.
Spre deosebire de alți voievozi, a obținut tronul prin luptă, învingându-l pe fostul domn, Radu Iliaș, sprijinit chiar de otomani, în bătălia de la Mănăstirea Plumbuita, din 20/30 octombrie 1632, conform enciclopediaromaniei.ro.
Este drept, a avut nevoie, după aceea, să fie confirmat în domnie de sultan, conform obiceiului deja existent, dar a inițiat planuri peste planuri pentru o campanie creștină antiotomană de mare amploare.
Avea și de unde să se inspire în această acțiune, dat fiind că, în tinerețe, luptase din postura de căpitan chiar în oastea lui Mihai Viteazul.
Citește și: Cine a fost domnitorul fanariot ce a vrut crearea Regatului Daciei? Ce țări ar fi făcut parte din el
Într-o perioadă deosebit de tulbure, în care domniile voievozilor abia dacă durau, în cazuri fericite, câțiva ani, cea a lui Matei Basarab s-a întins pe aproape 22 de ani, din octombrie 1632, până în aprilie 1654.
De altfel, cronicarul moldovean Miron Costin scria: „Matei Vodă, om fericit peste toate domniile acei țări, nemândru, blând, dirept om de țeară, harnic la răsboaie, așa neînfrânt și nespăimântat, cât poți să-l asemeni cu mari și vestiți oșteni ai lumii”.
Matei Basarab a fost și domnitorul care a zidit cele mai multe biserici. O cronică ne spune că au fost peste 150, cifră evident exagerată.
Conform documentărilor istoricilor, numărul exact ar fi de 46, mai multe și decât Ștefan cel Mare, care a ridicat 45 de mănăstiri și biserici.
Mănăstirea Arnota din Vâlcea, cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab - Foto: valcea.org
Dar marele său plan a fost alianța creștină antiotomană, care să-i alunge pe aceștia din Europa, așa cum și-ar fi dorit și Mihai Viteazul care era convins că, având ajutorul necesar, ar putea cuceri chiar și Constantinopolul.
În acest sens, principalul său aliat a fost principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy I. El îi propunea acestuia, în 1635, „să iasă înaintea oștilor puternicului împărat pe pământ turcesc și să lupte acolo cu ele”, conform istorie-pe-scurt.ro.
Idealul era de constituirea acelei aliante creștine, sub conducerea împăratului de la Viena, la care să mai participe regele Poloniei și cazacii.
Citește și: Care a fost soarta reală a fiului lui Mihai Viteazul? A fost „omorât” în film de Sergiu Nicolaescu
Deși campaniile antiotomane au rămas doar pe hârtie, Matei Basarab a arătat că are un spirit războinic și dornic de eliberarea de sub asuprirea Înaltei Porți, similar cu al ilustrului său înaintaș.
De altfel, rezidentul imperial de la Stambul, într-un raport asupra celor doi voievozi români, spunea despre Matei că „stima pe care o au turcii față de el îl ține mai mult în domnie decât darurile”.
„Îl socotesc pe actualul voievod al Țării Românești ca pe un principe așa de viteaz încât prin el – dacă un mare potentat l-ar ajuta cum trebuie - se vor face multe lucruri bune împotriva turcilor. Căci aceștia se tem de Matei și-l consideră aproape un al doilea Mihai Vodă”, mai nota acesta.
Remarcabilele însușiri ale lui Matei Basarab au făcut ca el să fie unanim prețuit. De aceea, bulgarii l-au văzut, la rândul lor, ca posibilul eliberator de sub jugul turcilor.
O delegație a bulgarilor a venit la domnitor în februarie 1648 și l-a rugat să ia comanda luptei contra Porții. În plus, îi făgăduiesc că după biruință va fi proclamat și țar al Bulgariei.
Din nou, planul nu s-a materiaizat, dar propunerea avea să fie reînviată 250 de ani mai târziu, când regelui Carol I i s-a propus unificarea României și Bulgariei sub sceptrul său.
La rândul său, regele Poloniei, Vladislav al IV-lea, trimițându-i o scrisoare în care vorbește de lupta antiotomană, îl numește pe Matei „generalissimul Orientului”.
Paradoxal, cele mai mari probleme le-a avut cu domnul Moldovei, năbădăiosul Vasile Lupu. Astfel, în toamna lui 1637, Lupu obține din partea sultanului firman de domnie în Muntenia pentru fiul său cel mare, Ioan, în locul lui Matei Basarab.
Dar voievodul muntean apelează la ajutorul transilvănenilor, iar Vasile Lupu se retrage. Doi ani mai târziu, acesta repetă gestul, de data aceasta dorind tronul Țării Românești pentru sine.
Cu mulți bani dați unde trebuia, Vasile Lupu obține din nou firman de mazilire a lui Matei Basarab și, alături de tătari, pornește împotriva acestuia.
Mai mult, sultanul Murad al IV-lea transmite boierilor munteni să nu se opună deciziei sale. Și o face în termeni duri, amenințând cu transformarea țării în pașalâc.
„Vă șterg de pe fața pământului și pun turci să locuiasă în el, iar în biserică să strige hogea”, cu sensul că bisericile vor deveni moschei, preoții numindu-se la musulmani ”hogea”, mai arată sursa citată.
Dar Matei Basarab pune din nou pe fugă oastea lui Vasile Lupu, iar, pe 22 decembrie 1639, era reconfirmat în scaunul domnesc de padișah, arătând astfel că o acțiune hotărâtă poate schimba o decizie a Înaltei Porți, bucurându-se de mai mult respect decât „capul plecat”.
Citește și: Cine a fost prințesa română care putea fi țarina Rusiei? A avut un fiu cu Petru cel Mare
Cum domnitorul moldovean nu s-a potolit nici atunci, o ultimă înfruntare îi va pune pe cei doi față în față, în 1653, în lupta de la Flinta, ce va marca și sfârșitul domniei arțăgosului Vasile Lupu în Moldova.
Dar victoria obținută la Flinta va fi una cu două tăișuri pentru Matei Basarab. În lupta la care a participat direct, el se alege cu o rană la genunchi de la care i se va trage sfârșitul, în aprilie 1654, la venerabila vârstă de 74 de ani.
Așa avea să se încheie o domnie glorioasă de aproape 22 de ani, de pe urma căreia ne-au rămas, printre altele, prima legislație scrisă, „Pravila mică”, tipărită în 1640, dar și Mănăstirea Arnota, din actualul județ Vâlcea, precum și o reconstruirea Episcopiei Buzărului, după ce clădirea veche a fost dărâmată din temelii.
