După două opriri, la Cherbourg, în Franţa, şi la Queenstown, în Irlanda, şi-a continuat călătoria cu 2.224 de persoane la bord. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, la ora 23.40, cei doi mateloţi de veghe au dat alarma, după ce au văzut un aisberg uriaș în calea vasului.
Avertizarea a venit însă prea târziu pentru a putea evita coliziunea, 40 de secunde mai târziu carena vasului lovindu-se de aisberg, potrivit BBC. Tăietura rezultată în urma impactului a măsurat peste 90 de metri.
Viteza cu care naviga Titanicul la acel moment, apropiată de cea maximă, de 23 noduri, a fost unul din factorii principali ai scufundării, căci nava ar fi avut nevoie de 3 kilometri pentru a se putea întoarce la 90 de grade.
După 2 ore şi 40 de minute de la impact, vaporul s-a rupt în două, pe mijloc, şi s-a scufundat, la aproape 1.600 kilometri distanţă de destinaţia finală. Epava Titanicului a fost descoperită abia în anul 1985, de către dr. Robert Ballard, la o adâncime de circa 4 km, iar cele două părţi ale vasului se aflau la aproape 2 km una faţă de alta. Au existat 711 supraviețuitori după scufundarea Titanicului, însă peste 1.500 de oameni au murit.
Războiul Crimeii
28 martie 1854. Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853, până în 1856, și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte.
Războiul a început prin ocuparea de către Imperiul Rus a Principatelor Române, sfârșind în martie 1856, când Rusia cere oprirea ostilităților. Prin Tratatul de la Paris (1856), Principatele Române au obținut cu ajutorul marilor puteri (Marea Britanie și Franța) independența de facto față de Rusia și Imperiul Otoman.
A fost inaugurat Turnul Eiffel
31 martie 1889. Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției Franceze.
A fost inaugurat la 31 martie 1889, și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel, folosind două milioane și jumătate de nituri.
Înființarea Institutului „Dr. Ion Cantacuzino“
1 aprilie 1921. Fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, Ioan Cantacuzino s-a născut la 25 noiembrie 1863, la București.
Lui i se datorează descoperiri importante privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Dealtfel, pornind de la cercetările sale, a creat o metodă de vaccinare antiholerică, numită „Metoda Cantacuzino“, folosită și astăzi.
