București, 566 de ani de la prima atestare documentară. Când a devenit capitala Țării Românești?

Sărbătorirea Bucureștiului cu ocazia împlinirii a 566 de ani de la prima sa atestare documentară certă va fi făcută, în acest weekend, 20-21 septembrie, prin multe manifestări organizate sub egida „Zilele Bucureștiului”.

Dar cei care locuiesc în cel mai mare oraș al României ori sunt atrași, pur și simplu, de farmecul său special, ar trebui să afle și când a devenit acesta capitala principatului Țara Românească, apoi a României. 

Bucureștiul, menționat documentar prima oară la 20 septembrie 1459

Foarte multe evenimente, de la „Străzi deschise”, pe Calea Victoriei și primul spectacol pe apă produs în România prezentat pe râul Dâmbovița, în zona Operei Naționale, până la concertele de muzică clasică gratuite din Piața George Enescu și vizitarea, tot gratuită, a Primăriei Generale, sunt programate în acest weekend.

Ele se înscriu în cadrul manifestării „Zilele Bucureștiului 2025” dedicată celebrării unui nou an pus pe „tortul” vieții capitalei României, de la prima sa mențiune documentară, pe 20 septembrie 1459.

Citește și: Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?

Dar cel mai mare oraș al țării nu a avut mereu acest statut de capitală, fiind abia a patra pe lista capitalelor statului feudal Țara Românească.

Câmpulung a fost prima capitală a Valahiei, localitatea fiind atestată documentar, încă din anul 1300, deși e cert că ea exista și înainte de această dată.

Din 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, Basarab I 1310 - 1352), primul domnitor al statului independent Ţara Românească, și-a stabilit Cetatea de Scaun la Câmpulung.

Astfel, Câmpulungul a devenit, pentru aproape patru decenii, centrul politic si administrativ al statului.

Bucureștiul, într-o imagine artistică din secolul al XVII-lea - Foto: arhiva

A urmat Curtea de Argeș. Atestată documentar în 1330, locaitatea a fost, din ultimii ani ai lui Basarab I (1310-1352), până în timpul lui Mihail I (1418-1420), reşedinţă domnească, potrivit neamulromanesc.wordpress.com.

Sub domnia lui Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, aici a fost stabilit sediul Mitropoliei Ţării Româneşti (1359).

Tot aici există și faimoasa Biserică episcopală (1512-1517) ridicată de Neagoe Basarab, monument fastuos cu o bogată şi variată decoraţie exterioară, care și-a câştigat o popularitate aparte datorită legendei meşterului Manole.

Bucureștiul a preluat rolul de capitală de la Târgoviște

În biserică se află mai multe morminte, cel mai valoros din punct de vedere artistic fiind cel a lui Radu de la Afumaţi (1529), care îl înfaţişează pe viteazul domnitor călare şi cu sceptrul în mână.

Organizată ulterior ca necopolă regală, tot aici îşi dorm somnul de veci primul rege al României, Carol I, precum și urmașii săi pe tronul regatului, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I.

Amintită ca o a doua capitală a Ţarii Româneşti la 1396, Târgovişte a fost următorul centru al puterii domnești din Valahia.

Citește și: Cine a fost femeia care a salvat Unirea Principatelor Române? A murit de holeră la 40 de ani

După 1459 ,când s-a construit curtea domnească de la Bucureşti, unii domnitori au preferat oraşul de pe Dâmboviţa, iar alţii Târgoviştea.

Oraşul de pe Ialomiţa a fost capitala ţării până la mijlocul sec.al XVII-lea, timp în care 33 de domnitori şi-au avut reşedinţa aici.

A cunoscut o ultimă perioadă de strălucire în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), după care a decăzut, fiind abandonată de domnitorii fanarioţi.

Dar Târgoviște a pierdut rangul de capitală a principatului mai devreme de perioada ui Brâncoveanu.

Gheorghe Ghica, domnitorul Munteniei care a mutat definitiv capitala Țării Românești în București, în 1659 - Foto: arhiva

Primul care a dat semnalul mutării centrului de putere către București a fost Radu cel Frumos, fratele dar și marele rival al lui Vlad Țepeș. Între timp, la 20 septembrie 1459 apare prima mențiune documentară certă a „Orașului lui Bucur”.

E vorba de hrisovul din prin care Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori,

Dar, după 1462, când Țepeș devine prizonierul regelui Ungariei, Matei Corvin, Radu cel Frumos ocupă tronul, în prima sa domnie, pentru 11 ani, 1462-1473.

Iar printre primele lucruri pe care le face este să mute capitala țării în București.

Motivul era clar: pentru a fi mai aproape de intervenția oștilor turcești aflate la sud de Dunăre care, erau, în același timp, și apărătorii domniei sale.

Citește și: Care a fost domnitorul cu cea mai scurtă domnie din Țările Române? De ce a sfârșit la mănăstire?

Iar prima mențiune a Bucureștiului drept „Cetate de Scaun” îi aparține lui Radu cel Frumos. E vorba de documentul din din 14 octombrie 1465, dat în „scaunul de cetate” Bucureşti,

Radu devine primul domnitor care stă cu adevărat la Bucureşti, şi îl foloseşte ca reşedinţă, chiar dacă Târgoviște nu-și pierduse oficial statutul similar.

De fapt, timp de aproape 250 de ani, Bucureștiul a funcționat drept capitală în paralel cu Târgoviște, în funție de evenimentele epocilor,

Dar cel care avea să dea lovitura de grație Târgoviștei și va face din București singura capitală a fost Gheorghe Ghica, întemeietorul dinastiei Ghiculeștilor.

Între martie 1658-noiembrie 1659 a fost pus domn în Moldova, pentru ca  dinnoiembrie 1659 să fie mutat de turci pe tronul Țării Românești, pe care nu l-a ocupat decât până în septembrie 1660. 

Dar ajuns în fruntea Munteniei, Ghica a trecut foarte rapid la aplicare primului ordin primit de la turci: dărâmarea reședinței domnești de la Târgoviște și mutarea definitivă a capitalei țării în București.

București, în perioada lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite - Foto: arhiva

Fosta capitală a mai cunoscut o ultimă perioadă de strălucire în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), după care a decăzut, Târgoviște fiind abandonat de domnitorii fanarioţi.

Bucureștiul câștigase cursa pentru rolul de capitală a țării, fapt ce avea să fie confirmat și după Unirea din 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

Citește și: Cine a fost domnitorul ce a mutat capitala Țării Românești în București? Iubitul unui mare sultan

După 3 ani în care au funcționat tot drept capitale distincte, după unificarea administrativă desăvârșită în 1862, Bucureștiul a devenit singura apitală a Principatelor Unite, Iașul rămânând doar cu titlul neoficial de „capitală a Moldovei”.

De atunci, cetatea de pe Dâmbovița s-a extins enorm în dimensiuni, dar și în populație, devenind unul dintre importantele metropole europene