Horia Georgescu: „George Maior a călcat în picioare pe oricine i-a stat în cale“

Horia Georgescu, fost șefal Agenției Naționale de Integritate, a vorbit despre acuzațiile aduse fostului director al Serviciului Român de Informații, acum ambasador în SUA, George Maior și despre folosirea instituțiilor de forță în politică.

Newsweek România: Domnule Horia Georgescu, ați citit raportul Comisiei parlamentare de control SRI referitor la George Maior, fostul director al SRI?

Horia Georgescu: Da, l-am citit. Raportul a fost întocmit pe baza depozițiilor susținute în fața acesteia. Au fost transmise, de asemenea, informații și date de la instituții. Toate acestea au condus la rezultatul materializat prin acest raport.

Sunt corecte informațiile din raport?

Informațiile din acest raport, în opinia mea, sunt corecte.

Ați găsit vreo informație inexactă, tendențioasă, politizată?

Nu. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt prezentate factual. Sunt unele aspecte tehnice care trebuie detaliate. Sper să am ocazia să o fac în acest interviu.

S-o luăm cu începutul: de ce a avut ANI inițiativa semnării unui protocol cu SRI?

Protocolul cu ANI a avut un caracter tehnic, strict legat de IT. A sprijinit Agenția în dezvoltarea sa și, în plus, a asigurat securitatea cibernetică a sistemelor
informatice.

Dvs. ați avut această idee?

Da. Aș proceda la fel și astăzi.

Protocolul nu vorbește despre trimiterea de note informative de la SRI către ANI deși această practică a existat. Corect?

Așa este. Protocolul nu are nicio legătură cu transmiterea sesizărilor prin note informative către ANI.

”Ponderea sesizărilor adresate de SRI din totalul
dosarelor aflate pe rolul ANI era de aproximativ 20-30%”

Este vorba de 71 de note informative referitoare la 600 de persoane, trimise în perioada 2012- 2015. Ne dați niște nume?

Cred că această informație, respectiv lista nominală, a fost transmisă de către SRI comisiei de control. Cred că are cel puțin caracter confidențial, dacă nu secret. În raport apar numărul și calitatea persoanelor. Nu pot să vă dau nume pentru că ar fi incorect: unele spețe au fost clasate și, deci, nu au caracter public.

În baza cărui act normativ au fost trimise aceste note informative?

ANI, conform legii 176/2010, poate fi sesizată de orice persoană fizică sau juridică, deci inclusiv de SRI. Atâta timp cât, prin decizia CSAT, corupția - cu toate componentele ei - a fost calificată ca o problemă de securitate națională, iar ANI a fost înfințată pentru a combate corupția prin mijloace administrative, din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare: nu exista nicio problemă de ordin juridic ca sesizările de la SRI să fie procesate de către ANI.

De ce își asumau inspectorii ANI notele primite de la SRI în locul serviciului secret?

Aici, într-adevăr, intervine o problemă de legislație care nu este tocmai coerentă. Adică, pe de o parte, practic, noi primeam niște note informative cu caracter clasificat. Orice diseminare către terți ar fi însemnat încălcarea legii cu privire la protecția informațiilor clasificate „secret de stat“.

Așadar, nu le puteam comunica celor cercetați care era sursa sesizării. Pe de altă parte, cum am spus anterior, eram obligat legal să primesc sesizări inclusiv de la SRI. Din punctul meu de vedere, asta e o chestiune de legislație care trebuie armonizată.

George Maior este acuzat că a intervenit pentru a-i rezolva lui Victor Ponta problemele cu ANAF

Acest lucru a fost dezvăluit de fostul șef al instituției, Sorin Blejnar

În paranteză, totuși, trebuie spus un lucru: ponderea sesizărilor adresate de SRI din totalul dosarelor aflate pe rolul ANI era de aproximativ 20-30% și, în mare majoritate, aceste sesizări se confirmau și mai departe, în instanță s-au susținut, cu mici excepții.

estul dosarelor de la ANI erau constituite din sesizări ale persoanelor fizice sau juridice. La un moment dat, am identificat un tipar în privința sesizărilor anonime, în sensul că membri ai aceluiași partid politic se denunțau reciproc, disimulând sursa informației. Bineînteles că, ulterior, dădeau vina pe oricine altcineva pentru delațiuni.

De ce ați acceptat o astfel de practică?

Pentru că ANI, prin lege, repet, era obligată să verifice toate sesizările adresate. Aceste note informative erau sesizări de facto.

Raportul Comisiei SRI susține că conducerea SRI de la acea vreme trimitea către ANI inclusiv
referințe despre încadrarea juridică conform căreia persoana care ocupa o funcție publică se afla în stare de incompatibilitate. Despre ce referințe este vorba? Ne puteți da niște exemple concrete?

Într-adevăr, formulările erau concrete. Nu în toate cazurile, însă. Asta nu înseamnă că intern, procedural, nu parcurgeau toate treptele de verificare și control. Uneori, probabil că acele referințe despre încadrarea juridică erau susținute de inspectorii și juriștii ANI, alteori nu.

Agenția era interesată de faptele sesizate, nu de comentariile juridice care le însoțeau. Am indicat mai sus de ce nu pot furniza exemple, cu excepția celor menționate de comisie prin raport.

Ați acceptat acest lucru pentru că, la acea vreme, aveați o relație personală cu George Maior? A fost acasă la dvs.

Nu. Nu am acceptat acest mod de lucru pentru că aveam o relație personală cu Maior. Suspiciunile mele cu privire la un mod de lucru au apărut mai târziu și se manifestau în momentele în care anumite sesizări vizau persoane care erau implicate în situații politice în desfășurare.

Da, George Maior a fost la mine acasă, inclusiv după ce am ieșit din arest, și mi-a spus ce mare nedreptate mi s-a făcut și, ca să îl citez, că e „o mizerie de dosar și o știe toată lumea“. Probabil a uitat.

Ne puteți povesti cum ați
construit această relație?

Eu am crezut sincer în acest om și am considerat că împărțim aceleași valori. Au fost zeci de întâlniri și discuții. M-am înșelat grav. Este un om care disimulează, minte și spune fiecărei persoane ce vrea să audă acea persoană.

Singurul lui scop era interesul personal, să-și atingă obiectivele personale politice folosind cu bună-știință pârghiile instituționale din calitatea de director al SRI. Observați că trag o linie de demarcație foarte clară între instituția SRI și persoana lui George Maior.

V-a făcut o ofertă să deveniți ministru al Justiției, dacă ajungea premier, iar Victor Ponta președinte?

Da. Dar nu a fost o ofertă, ci o invitație expresă să „fac parte din guvernul“ domniei sale și să elaborez planul de guvernare în zona justiției. Mi-a comunicat, la acel moment, că are lista cabinetului gata și planul de guvernare redactat în proporție de 90%. Nu îmi aduc aminte să fi dat un răspuns concret la acel moment. I-am transmis, în schimb, viziunea mea asupra stării sistemului.

Vă întâlneați săptămânal…

Da. Poate și mai des.

Ce discutați la aceste întâlniri?

De la subiecte diverse din plan politic,
social și extern până la activitatea operativă a ANI.

E adevărat că George Maior se interesa de stadiul unor dosare instrumentate de ANI, dar și de cele trimise în instanță?

Se interesa, în principal, de dosarele al căror titular de sesizare era domnia sa și nu numai.

Îi dădeați aceste informații?

Da. Atâta timp cât am considerat că acționez legal, nu aveam de ce să nu discut despre aceste dosare.

Nu putea afla de la SRI? De ce vă întreba pe dumneavoastră?

Ce să întrebe la SRI? Cum făcea dosare politice și iniția sesizări în interes personal? Dumneavoastră credeți că oamenii din SRI nu cunoșteau această practică și nu și-au pus întrebări?

Eu sunt sigur că da și recunosc că trebuia ca și eu, la un moment dat, să trec printr-un filtru mult mai critic niște situații cu implicații majore. Nu m-am gândit atunci că singurul scop al lui Maior este să devină premier și pentru asta calcă în picioare pe oricine și orice îi stă în cale.

Comisia SRI susține că discutați cu George Maior despre parlamentari, miniștri, persoane cu funcții de conducere și putere de decizie în stat cu privire la sesizările înaintate de SRI, pentru a influența parcursului politic și/sau viața publică. Despre cine este vorba?

Cu titlu de exemplu, este vorba despre cazurile menționate în raport. Eu nu puteam influența nimic pentru că nu eram eu inițiatorul, nu eu alegeam momentul în care se făcea sesizarea și, nu în ultimul rând, nu eu eram directorul SRI, omul care avea toată informația agregată din România.

Și nici nu voiam să fiu prim-ministru. Așa cum am spus mai sus, primeam instituțional o sesizare care trebuia să parcurgă o procedură. Să răspundă Maior de ce a ales anumite persoane și momente pentru a formula sesizări. În fața Comisiei a mințit, implicit referitor la aceste lucruri și în ceea ce privește relația cu mine.

De ce credeți că i-a mințit George Maior pe membrii Comisiei SRI când le-a spus că vă cunoștea vag?

E în fibra lui să mintă instituții, prieteni, chiar și pe partenerii americani. Pentru că știe ce a făcut, știe că a distorsionat adevărul, a dat vina pe alții și a întreprins acțiuni reprobabile, nelegale în raport cu legea de funcționare a SRI.

Poate din acest motiv s-a produs și eliminarea mea brutală în martie 2015, pentru a nu se afla cine a fost în spatele unor dosare importante. Sunt printre puținii care știau cum s-a procedat.

George Maior le-a spus parlamentarilor din Comisia SRI că la întâlniri comentați împreună rubrica necrologică? Ce credeți că a vrut să spună?

Eu am perceput această declarație ca pe o amenințare, că sunt mort sau că urmează să fiu mort. Cuvântul „necrologic“ este elocvent. Mi-a mai transmis mesaje de amenințare prin terți. Eu îi răspund că, dacă tipul ăsta de abordare este folosit până la 10 dimineața, am de ce să mă tem și să îmi pun întrebări.

Dacă este după ora 10, nu mai știi cine vorbește: Johnnie sau Walker (Blue Label). Chiar dacă e la Washington, unde nu-l vede nimeni din România, e penibil să te duci la unele întâlniri abia stând pe picioare.

Informația referitoare la presupusa stare de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis era cunoscută din 2010. SRI a sesizat ANI abia pe 20 februarie 2013, fix în ziua în care Iohannis s-a înscris în PNL. Ați discutat cu Maior despre Klaus Iohannis?

Da! A fost un caz de interes special pentru domnul Maior.

Ce v-a spus?

Că s-a trimis o sesizare. Exact în aceeași zi în care Klaus Iohannis era propus vicepremier. Ulterior, m-a abordat și am discutat pe tot parcursul dosarului, inclusiv când acesta s-a aflat pe rolul instanței.

Ce fel de presiuni a exercitat George Maior asupra dvs. pentru a solicita ICCJ devansarea, înainte de momentul alegerilor prezidențiale, a termenului de judecată în cazul a 33 de dosare aflate pe rolul instanței, inclusiv a dosarului lui Iohannis?

Au fost discuții și abordări punctuale. Permiteți-mi să dezvolt această situație cu altă ocazie.

V-a cerut cordial sau imperativ? Au fost și amenințări?

Au fost presiuni imperative care pot fi încadrate și altfel.

De ce ați acceptat? Vă era teamă de Maior sau o făceați în virtutea relației personale?

Indiferent de relația personală, eu discutam cu directorul SRI, nu cu un amic, mai ales pe chestiuni inter-instituționale. Cred că mi-a fost și teamă, într-adevăr, în anumite momente.

Mai ales dacă îmi aduc aminte că, la un moment dat, chiar lângă șemineul din biroul său de director al SRI, Maior mi-a spus că „încalc legea“ dacă nu dau curs cererilor lui. Când voia, Maior apăsa cu toată greutatea funcției sale pe pârghiile și oamenii de care avea nevoie.

E adevărat că, imediat după alegeri, v-ați întâlnit față in față cu Klaus Iohannis și acesta v-a amenințat voalat? Era un eveniment public, cu mai multe persoane de față.

Prefer să nu discut de acest subiect. O singură precizare doresc să fac raportat la convingerea pe care o am în prezent că Președintele ales la acea dată de puțin timp a fost profund dezinformat în ceea ce mă priveste.

În 2012, SRI a sesizat ANI în legătură cu o presupusă situație de incompatibilitate în care era Eduard Hellvig din 2014. După 8 ani. Nota informativă nu a mai fost găsită în format fizic la SRI, ci a fost reconstituită din sistemele informatice ale instituției. Ne puteți da amănunte?

Am aflat și eu cu surprindere în cadrul celei de-a doua audieri din cadrul comisiei că unicul exemplar al acelei note informative a fost distrus și reconstituit din sistemul IT al SRI. Acest lucru a fost comunicat chiar de către instituție comisiei. Intuiesc că Maior a vrut să ascundă acest lucru în momentul în care a aflat că Eduard Hellvig va fi propus de președinte pentru funcția de șef al SRI.

Aș vrea să se înțeleagă foarte clar că Hellvig nu a fost un caz singular pentru George Maior, a fost unul din multele cazuri „rezolvate“ de fostul șef al SRI prin intermediul unor instituții, nu doar al ANI.

Singurul interes pe care Maior îl avea era pur personal, de putere, și nu ezita ca, pentru acest scop, să se folosească de toată influența și de tot capitalul de forță instituțională pentru a demola pe oricine i se opunea. Pentru a-și atinge obiectivele, s-a folosit de instituții și de oameni, iar unul din acești oameni folosiți am fost eu.

Nu am înțeles, însă, acest lucru decât atunci când a fost prea târziu pentru mine…

Comisia SRI: „George Maior a făcut poliție politică“

Comisia parlamentară de control SRI îl acuză pe fostul director al serviciului secret, George Maior, de săvârșirea unor acte de poliție politică împotriva mai multor politicieni, printre care Klaus Iohannis, președintele României, și Eduard Hellvig, directorul SRI. Vă prezentăm cele mai importante acuzații la adresa fostului director al SRI:

„[George Cristian Maior] a încălcat legislația care reglementează activitatea instituției pe care a condus-o și a angajat instituția în acțiuni reprobabile, care au lezat interesele partidelor politice, sau ale persoanelor fizice sau juridice. Aceste elemente se circumscriu unor acțiuni de poliție politică, menite să afecteze grav procese democratice, în beneficiul propriu și personal, pentru a obține influență politică nelegitimă, în vederea obținerii funcției de prim-ministru al României, în eventualitatea câștigării alegerilor prezidențiale de către Victor Ponta“.

În data de 20 februarie 2013, în ziua în care Klaus Iohannis s-a înscris în PNL, SRI a sesizat ANI în legătură cu o presupusă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat pe vremea când era primar al Sibiului. Despre această situație se știa din 2010, iar SRI intrase în posesia informației în ianuarie 2013. „[Această situație] denotă un mod de lucru viciat, menit să influențeze viața politică“.

„În octombrie 2012, SRI a trimis ANI o notă informativă referitoare la o posibilă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat domnul Eduard Raul Hellvig încă din data de 1 aprilie 2004, deci asupra unei stări de incompatibilitate produsă cu 8 ani înainte“. Parlamentarii subliniază că, în cadrul anchetei, în momentul în care au solicitat SRI să le pună la dispoziție nota, ea „nu s-a mai regăsit în format fizic în cadrul SRI și a fost reconstituită din sistemele informatice ale instituției“.

Protocolul dintre SRI și Agenția Națională de Integritate (ANI), semnat în data de 16 martie 2011, nu făcea referire la transmiterea de note informative referitoare la obiectul de activitate al Agenției Naționale de Integritate, deși această practică a existat (…) Conducerea SRI trimitea către ANI inclusiv referințe privind încadrarea juridică conform căreia persoana care ocupa o funcție publică se afla în stare de incompatibilitate (…) Notele de la SRI se materializau exclusiv prin autosesizări ale ANI“.