În cartea „Cum au luat copiii puterea”, autorul și psihiatrul David Eberhard susține că a fost de bun augur interzicerea violenței asupra copilului în 1979 de către Suedia. O măsură adoptată acum de peste 30 de țări. Suedia, țara de origine și dată de exemplu de autor, a devenit una dintre primele țări din lume care a ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului în 1990. Ceea ce este iarăși foarte bine.
Sentimentul de vinovăție
Doar că, părinții au probleme, în ultimii ani să ajungă să dialogheze și să își impună punctul de vedere în familie. „Părinții au devenit mai puțin dispuși să își disciplineze copiii verbal”. Eberhard susține că acest lucru i-a determinat pe copii să devină principalii factori de decizie în familii. Prin această schimbare, părinții și copiii suferă deopotrivă.
„[Copiii] decid ce urmează să fie vizionat la televizor, ce trebuie mâncat la cină, unde să meargă famila în vacanță. Ei nu mai merg în locuri pe care părinții le decid – merg undeva unde copiii cred că se vor distra”, spune el.
Cel puțin pe hârtie, Suedia pare o societate perfectă pentru copii și părinți. Programul guvernamental de educație și îngrijire timpurie formează piatra de temelie a politicii familiale, care pune drepturile copiilor pe primul loc pe agenda națională. Părinților li se oferă dreptul de a lua mai mult de doi ani de concediu atunci când au copii, tații fiind încurajați să aibă un rol activ în viața copiilor lor.
Îngrijirea copiilor este puternic subvenționată
Dar, în ciuda acestor avantaje aparente, Eberhard susține că a existat un dezavantaj al măsurilor de mai sus. Asta se vede în creșterea numărului de tulburări de anxietate și a cazurilor de autovătămare în rândul tinerilor suedezi. Se vede și o creștere a obezității la copii.
„Am trecut de la a nu avea un comportament agresiv față de copii, la a nu ni se permite să le spunem nimic. Avem credința că trebuie să supraprotejăm copiii, pentru că sunt atât de multe lucruri teribile care li se pot întâmpla. Efectul este că cei mici au devenit niște păpuși de porțelan. Nu avem curajul să îi corectăm. Asta transferă automat luarea deciziilor spre ei”, spune Eberhard, tatăl a șase copii.
Încurajând părinții să se întoarcă la muncă, Eberhard spune că sistemul suedez aparent utopic a creat o „capcană a vinovăției” pentru părinți.
„Dacă ai sentimente de vinovăție, cum ar fi: Muncesc prea mult sau - Oamenii spun că nu-mi văd suficient copiii”, te gândești: „Mă voi asigura că se distrează fantastic când sunt acasă.... Compensează în exces, oferindu-i copilului totul în afară de apropiere și lăsându-l să decidă totul. Cred că asta dăunează copilului”, spune psihiatrul.
Citește și: Baza spionilor ruși din Melitopol a fost aruncată în aer. Rușii își redistribuie forțele
Depinde de noi să decidem
Rebecka Edgren Alden, redactor-șef la Mama, o revistă suedeză pentru părinți, a spus că poate fi de acord că cei mici „stăpânesc”, iar acesta nu este întotdeauna un pas pozitiv. „Prea multă alegere probabil nu este bună pentru un copil – spun asta nu ca expert, ci ca mamă a trei copii”, spune ea. „Noi, adulții, avem responsabilitatea pentru ei și depinde de noi să decidem.”
Dar în general, ea crede că avantajele sistemului suedez depășesc dezavantajele.
Citește și: Curtea de Conturi: Zero controale la vamă cu scanerele mobile. Au intrat 316.000 camioane în doi ani
„Există un respect fundamental pentru copii în Suedia, un consens că toți copiii au drepturi și ar trebui să fie ascultați. Este o lecție foarte bună de ”, spune ea.
„În general, avem părinți foarte buni în Suedia cărora le pasă foarte mult la copiii lor și care le oferă mult timp și energie.”
În replică, Ebhard spune că este timpul să nu ne mai gândim la copiii noștri, suedezi sau de altă natură, ca fiind creaturi delicate și fragile.
„Nu există soluții rapide, dar revin la același lucru – copiii nu sunt atât de fragili pe cât credem.”
