Când au apărut mașinile electrice, de fapt? Primele mașini de acest tip au apărut cu mult înainte de primele automobile pe benzină, iar istoria acestora se întinde pe aproape 200 de ani. Dar ceva le-a lipsit pentru a cîștiga încă de atunci competiția cu rivalele ce funcționau cu combustie internă.
Când au apărut mașinile electrice, de fapt? În 1900, erau o treime din automobilele din New York
Mașinile electrice există de mult mai mult timp decât Tesla de astăzi sau chiar decât cele realizate de General Motors, spre sfârșitul anilor 1990.
De fapt, ele au apărut cu mult înainte de cele cu combustie internă, iar visătorii nu au încetat niciodată să încerce să le facă să funcționeze atât pe șosea, cât și ca propunere comercială. Totuși, ceva le-a lipsit pentru ca ele să se impună încă de atunci.
În cursul anului 1828, istoria maşinilor electrice a început în biroul inventatorului maghiar Anyos Jedlik.
Citește și: Veste proastă, pentru producătorii de mașini electrice. UE introduce „Pașaportul pentru baterie”
Deși Anyos nu a construit o „mașină electrică” în sine, el a dezvoltat un dispozitiv electromagnetic pe care l-a instalat într-un vehicul mic pe care l-a proiectat el însuși.
Un astfel de dispozitiv continuă să funcționeze până în prezent și constă dintr-un motor de curent continuu.
Puțin mai târziu, în anii 1830, povestea continuă cu scoțianul Robert Anderson, a cărui trăsură motorizată a fost construită undeva între 1832 și 1839.
Mașină electrică de la 1884 - Foto: arhiva
Bateriile (celule galvanice) nu erau încă reîncărcabile, așa că era mai mult un truc de societate („Priviți! Nici cal, nici bou, dar se mișcă!”) decât un mijloc de transport.
Un alt scoțian, Robert Davidson din Aberdeen, a construit ulterior un prototip de locomotivă electrică în 1837.
O versiune mai mare și mai bună, demonstrată în 1841, putea parcurge o distanță de 2,5 kilometri cu o viteză de circa 6,5 km/h remorcând șase tone. Apoi a avut nevoie de baterii noi, conform caranddriver.com.
Această performanță impresionantă i-a alarmat atât de mult pe lucrătorii feroviari - care vedeau în ea o amenințare la adresa slujbelor lor de îngrijitori de locomotive cu aburi -, încât au distrus mașina diavolească a lui Davidson, pe care acesta o botezase „Galvani”.
Bateriile care puteau fi reîncărcate au apărut în 1859, făcând ideea mașinii electrice mai viabilă.
Citește și: Cum se forțează trecerea la mașini electrice? Interzicerea vânzării de benzină și motorină. De când?
În jurul anului 1884, inventatorul Thomas Parker a contribuit la implementarea tramvaielor electrice și a construit prototipuri de mașini electrice în Anglia.
Mașină electrică de la 1900 pusă la încărcat printr-un cablu de alimentare - Foto: muzeuldefotografie.ro
În 1890, un chimist de origine scoțiană care locuia în Des Moines, Iowa, William Morrison, a solicitat un brevet pentru trăsura electrică pe care o construise probabil încă din 1887.
Conform Des Moines Register, aceasta a apărut la o paradă a orașului în 1888. Cu tracțiune față, 4 cai putere și o viteză maximă raportată de 80 km/h, aceasta avea 24 de baterii care trebuiau reîncărcate la fiecare 80 km.
Trăsura autopropulsată a lui Morrison a făcut senzație la Expoziția Mondială de la Chicago din 1893, cunoscută și sub numele de celebra Expoziție Columbiană Mondială. Morrison însuși era mai interesat de baterii decât de mobilitate, dar el a stârnit imaginația altor inventatori.
Electrobat! Nu este acesta un nume grozav, care putea sugera atât bateriile electrice, cât și un liliac?
Citește și: Șoferii înscriși pe o platforma de car-sharing vor cumpăra mașini electrice cu preț mai mic
Pedro Salom și Henry G. Morris, din Philadelphia, au adaptat tehnologia de la tramvaiele și bărcile cu baterii electrice și au obținut un brevet pentru Electrobat, în 1894.
La început foarte greu și lent (ca un troleibuz, cu „anvelope” de oțel și 1600 de kilograme de baterii la bord), Electrobatul a evoluat prin a utiliza anvelope pneumatice și materiale mai ușoare.
Așa se face că, în 1896, trăsurile lor cu direcție spate foloseau două motoare de 1,1 kW pentru a se deplasa 40 de kilometri de mile la o viteză maximă de 32 km/h.
Electrobats și o altă mașină electrică de la Riker au câștigat o serie de curse de sprint de 8 km împotriva automobilelor Duryea pe benzină în 1896.
După ce au construit câteva taxiuri electrice „Hansom”, Morris și Salom pentru a concura cu vehiculele trase de cai care deserveau atunci New York-ul, au vândut ideea lui Issac L. Rice, care a înființat Electric Vehicle Company (EVC) în New Jersey.
La rândul său, acesta a atras investitori și parteneri cu sume mari de bani, iar până la începutul anilor 1900, peste 600 de taxiuri electrice funcționau în New York, cu flote mai mici în Boston, Baltimore și alte orașe din est.
Mașină electrică din 1923 - Foto: caranddriver.com
În New York, timpii morți necesari pentru reîncărcarea bateriilor au fost soluționați prin transformarea unei arene de gheață într-o stație de schimb de baterii, unde un taxi putea să intre, să-și înlocuiască bateriile uzate cu altele reîncărcate și să plece.
În 1900, mașinile electrice erau la apogeu, reprezentând aproximativ o treime din toate vehiculele de pe drumurile New York-ului și ale altor câteva mari orașe americane.
În mod surprinzător, aceste vehicule electrice timpurii se încărcau la fel ca vehiculele electrice de astăzi (deși încărcătoarele timpurii nu aveau câteva caracteristici mai sofisticate).
Cablurile de încărcare erau în stațiile de încărcare, fiind montate pe pereţi și erau conectate direct în prizele auto. Când șoferii terminau de încărcat, pur și simplu deconectau cablul de la vehicul și porneau la drum.
Citește și: Piața mașinilor electrice din Europa: Cum a bătut BMW în premieră Tesla
O altă metodă populară de încărcare a mașinilor electrice timpurii era aceea a schimbării bateriilor descărcate cu altele complet încărcate. În anii următori, modelele de maşini electrice au continuat să înregistreze vânzări puternice.
Abia la apariția Ford Model T - introdus la 1 octombrie 1908 - care a oferit accesibilitate şi preţuri foarte mici, motorul cu ardere internă a câștigat o popularitate semnificativă.
Spre exemplificare, primul Ford Model T a costat 850 de dolari în 1908. La acea vreme, majoritatea mașinilor electrice erau de cel puțin două ori mai scumpe.
După doar 15 ani, în 1923, prețul Modelului T era sub 300 de dolari, pe când multe mașini electrice erau și de zece ori mai scumpe, mai notează sursa citată.
Pe măsură ce mașinile cu motor cu ardere internă au devenit mai accesibile și prețurile petrolului au scăzut, vehiculele electrice au dispărut practic în anii 1930.
Nu doar prețul a contribuit la acest lucru, ci și lipsa unor rețele adecvate de stații de încărcare, lucru ce limita drastic mobilitatea conducătorilor lor.
Oricum, benzina a câștigat bătălia tehnologică cu electricitatea, înainte de Al Doilea Război Mondial, iar majoritatea producătorilor de automobile electrice fie s-au convertit la combustia internă, fie au ieșit din afaceri.
Cu toate acestea, vehiculele electrice aveau încă punctele lor forte, în special în cazul utilizării la viteze reduse și pe distanțe scurte, tipice centrelor urbane. Marea Britanie, de exemplu, a menținut o flotă de „mașini de lapte” electrice pentru livrarea la domiciliu în anii 1980 și după aceea.
Dar problema tot mai stringentă a emisiilor de carbon a făcut ca, începând din anii 90, marii producători să resusciteze, treptat, fabricarea de mașini eectrice, așa cum s-a întâmplat.
Modelul EV1 din 1996, construit de General Motors - Foto: General Motors
Astfel, între 1996 - 1999, General Motors a produs un număr limitat de mașini electrice, dar carevnu au fost niciodată puse în vânzare publicului, însă au fost considerate un mare succes din punct de vedere tehnologic.
Ulterior, compania Tesla a năvălit pe piața vehiculelor electrice (EV) și a bateriilor ca un vârtej, de la înființarea sa, în 2003, numele de impact fiind găsit de Martin Eberhard, unul dintre fondatorii companiei, alături de Marc Tarpenning.
Din 2004, Elon Musk s-a implicat în companie, cumpărând inițial un pachet de acțiuni în valoare de 6,3 milioane de dolari și preluând, totodată, și funcția de președinte al Consiliului de Administrație.
Citește și: Dacia Sandero a ajuns cea mai vândută mașină în UE, în România e pe 3. Prima electrică a căzut pe 8
Pe 19 iulie 2006, în Santa Monica, California, Tesla a prezentat publicului prototipul primei mașini electrice Tesla, Roadster, a cărei producție a început în 2008.
Restul a devenit istorie, una care continuă cu mult succes și în prezent și care, probabil, va avea și un viitor pe măsură, mai ales în condițiile eforturilor planetare de reducere a emisiilor de carbon și, măcar, de încetinire a fenomenului de încălzire globală pe care-l resimțim cu toții.
