1.Tăriceanu: “Știam de tragedia lui Gheorghe Ursu. Întâmplarea face, de exemplu, că băiatul disidentului Gheorghe Ursu care a murit în închisoare – știți toată istoria – mi-a fost chiar student și la vremea respectivă, subiectul acesta a venit să ni-l împărtășească, mie și încă unui coleg de-al meu, cu mare frică, pentru că era… se temea că acest lucru ar putea să aibă consecințe asupra lui. Urmă să-și pregătească examenul de diplomă…”,
2.Andrei Ursu: ”Nu l-am cunoscut niciodată personal pe domnul Călin Popescu Tăriceanu. Nu mi-a fost profesor sau asistent la facultate sau în vreun alt cadru. Înțeleg că domnul Călin Popescu Tăriceanu a fost cadru didactic la Facultatea de Construcții.
Eu nu am urmat această facultate, ci pe cea de Automatizări și Calculatoare, la Institulul Politehnic București. La momentul uciderii tatălui meu de către Securitate, în închisoare, eu nu mai erau student de doi ani. Am terminat facultatea în anul 1983, deci nu avea cum să-mi fie teamă că acest lucru ar putea să aibă consecințe, pentru că ar fi urmat să-mi pregătesc examenul de diplomă.
Deci, nu cred că mai e nevoie să menționez că aceste afirmații ale politicianului Călin Popescu Tăriceanu sunt în întregime false”
Concluzia: pe banerele dedicate alegerilor europarlamentare, Călin Popescu-Tăriceanu pretinde demnitate. Ceea ce face domnia sa, în raport cu un dizident autentic și cu memoria acestuia, e pur și simplu abjecție.
Citește mai multe comentarii și analize pe portalul Marginalia
