Ion Iliescu a murit la venerabila vârstă de 95 de ani. El se afla internat la Spitalul SRI "Agrippa Ionescu", din data de 9 iunie, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar.
UPDATE 19.43 Ion Iliescu va fi înmormântat pe 7 august la Cimitirul Ghencea în prezența familiei.
UPDATE 18.40 pe 7 august va zi de doliu național pentru fostul președinte Ion Iliescu. Guvernul se reunește în ședință pentru a stabili detaliile înmormântării.
Citește și: Ion Iliescu a murit. 7 august, zi de doliu național. Guvernul a anunțat ședință de urgență
UPDATE 18.38 Liderul USR, Dominic Fritz: "Moartea lui Ion Iliescu este dureroasă nu din cauza plecării sale, ci pentru că ne lasă cu atâtea răni deschise. Da, a avut un rol important, în ultimul lui mandat, în orientarea strategică a României spre NATO și Uniunea Europeană - o direcție care ne definește și astăzi. Dar nu putem trece sub tăcere - da, nici astăzi - suferința celor care au plătit cu sânge la Revoluție și mineriade pentru dreptul la libertate și democrație. Nu putem trece sub tăcere faptul că a patronat un sistem postcomunist ale cărui tentacule ne frânează încă azi. Mulți încă așteaptă dreptatea."
UPDATE 18.35 PNL a transmis un mesaj de condoleanţe, după decesul primului preşedinte al României de după Revoluţie, Ion Iliescu, în care s-au referit la activitatea acestuia care ”a influenţat momente semnificative din istoria recentă a ţării”.
UPDATE 18.10 Guvernul a făcut anunțul privind decesul lui Ion Iliescu:
„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”.
Guvernul României transmite condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați !
*Detaliile privind programul funeraliilor de stat organizate în onoarea fostului șef al statului român Ion Iliescu vor fi comunicate în perioada următoare”, a transmis Guvernul.
UPDATE 18.00 Spitalul SRI a anunțat că fostul șef al statului a încetat din viață la ora 15.55
Citește și: Ion Iliescu a murit. Ora la care a încetat din viață fostul președinte. Anunțul Spitalului SRI
Cu o carieră politică întinsă pe aproape opt decenii, fostul președinte al țării a trecut cu nonșalanță de la rolul de activist comunist de frunte, la cel de lider autoproclamat al Revoluției anticomuniste din decembrie 1989 și, ulterior, de șef al unui stat pe care l-a condus nu doar către un capitalism „cu specific românesc” și NATO, ci și spre corupție generalizată și dezbinare socială.
Ion Iliescu a murit. Ajutat de Ana Pauker să învețe la Moscova. Urmărit penal în dosarul Mineriadei
Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, un orășel din județul Călărași, unde și-a petrecut copilăria și a urmat primii doi ani ai cursurilor școlii primare, pe care le continuă la București.
Citește și: Dosarul Revoluției a fost trimis înapoi la Parchetul Militar. Decizia este definitivă
Tot aici, urmează cursurile gimnaziale şi liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor ”Industrial-Polizu”, ”Spiru Haret” şi ”Sfântul Sava”.
Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu a fost un comunist ilegalist. În decembrie 1931, a plecat clandestin în URSS, unde a participat la lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist Român ținut la Gorikovo (lângă Moscova).
A mai rămas în Uniunea Sovietica încă patru ani. La întoarcerea în țară a fost condamnat la închisoare, unde a și murit.
La vârsta de un an, Ion Iliescu a fost abandonat de mama lui naturală, Maria Dumitru Toma (de origine bulgară), care nu s-a interesat niciodată de soarta lui.
La scurt timp, Alexandru Vasile Iliescu s-a recăsătorit, cu Maria Iliescu, cea pe care Ion Iliescu o va considera mereu adevărata mamă, cea care l-a crescut.
Mama vitregă a lui Ion Iliescu a fost menajera și bucătăreasa Anei Pauker, o figură importantă în politica românească după 1944, prima femeie ministru de externe din lume, funcție pe care a ocupat-o în perioada 1947-1952.
Ion Iliescu și soția sa, Nina, în anul căsătoriei lor, 1951 - Foto: arhiva
Acest lucru i-a adus tânărului Iliescu și sprijinul Anei Pauker, într-o perioadă în care aceasta era printre cei mai puternici oameni din România.
După absolvirea Liceului ”Spiru Haret” din București, în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, iar apoi, cu sprijinul Anei Pauker, la Institutul Energetic din Universitatea din Moscova (1950-1954), conform enciclopediaromaniei.ro.
În 1951, Ion Iliescu s-a căsătorit cu Elena Șerbănescu, născută la doar o zi distanță de el, pe 4 martie 1930, cea cunoscută ulterior ca Nina Iliescu, inginer, cercetător ştiinţific în domeniul coroziunii metalelor.
Cei doi se cunoscuseră încă din 1948, din vremea liceului, Elena frecventând cursurile liceului Iulia Hașdeu din Capitală.
Ion Iliescu a fost căsătorit timp de 74 de ani
În timpul șederii sale la Moscova, Iliescu, a fost secretar al ”Asociației studenților români”. Se credea că îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât Ion Iliescu cât și Gorbaciov au negat în repetate rânduri acest lucru.
Cu toate acestea, în 1990, în revista Paris Match s-a speculat că Nicolae Ceaușescu credea că ar fi existat o conexiune între cei doi, deoarece în timpul vizitei lui Gorbaciov în România din iulie 1989, Iliescu a fost trimis în afara Bucureștiului pentru a preveni orice contact între cei doi.
În 1953, Iliescu este numit în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM) - viitorul UTC - și secretar al aceluiași organ de conducere a mișcării tineretului comunist, funcții deținute între 1954-1960, potrivit historia.ro.
Din februarie 1957 este ales în Marea Adunare Națională (MAN), poziție pe care o va ocupa până în 1985.
În 1960 ajunge adjunct al Şefului Secţiei de Propagandă şi Agitaţie al CC al PCR (1960-1962), apoi şef al Secţiei de învăţământ şi Sănătate din Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PCR (1962-1965).
După preluarea puterii de Nicolae Ceaușescu, în 1965, Iliescu se numără inițial printre activiștii tineri, loiali politicii, dar şi persoanei sale, folosiţi, printre altele, şi în bătălia cu „baronii” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul lider al partidului și țării.
Din 24 iulie 1965 este admis în Comitetul Central al PCR, iar pe 11 decembrie 1967 este numit ministru pentru problemele tineretului, funcţie pe care o va păstra până la 17 martie 1971.
Ion Iliescu, în 1957, la 27 de ani, pe când era secretar al CC al UTM, viitorul UTC - Foto: captură video Cineclic
Timp de cinci luni, tot în 1971, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, ocupându-se de secţia de Propagandă.
După vizita lui Nicolae Ceaușescu în țări din Asia, precum Coreea de Nord, și elaborarea „Tezelor din iulie” din 1971, Iliescu pare să fi fost îndepărtat de Ceaușescu, fiind acuzat de „intelectualism” și opoziție la reforma culturală dorită de acesta.
Părerile sunt împărțite, unii istorici și analiști considerând că, la acea vreme, Iliescu a fost trimis într-o funcție din provincie pentru a câștiga experiență reală de conducere.
Astfel, între 1971-1974 este vicepreședintele Comitetului Județean Timiș, apoi prim-secretar la Iași, în perioada noiembrie 1974 - august 1979. În această perioadă a devenit membru plin al CPEx. dar și al Consiliului de Stat.
După încheierea perioadei de la Iaşi, a fost numit preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor, funcţie pe care o păstrează până la 17 martie 1984, când a fost trimis ca director al Editurii Tehnice. De asemenea, în anii '80, Iliescu a fost preşedintele Federaţiei Române de Caiac-Canoe.
Ion Iliescu a revenit viguros în prim-plan, odată cu Revoluția din decembrie 1989, în urma căreia a devenit președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), organul provizoriu de conducere a țării.
Citește și: Ion Iliescu și Petre Roman, trimiși în judecată în dosarul Mineriada. Ce acuzații grave li se aduc
Este perioada cea mai controversată și criticată din activitatea lui Iliescu. Deși promisese că Frontul Salvării Naționale, constituit în zilele Revoluției, nu se va transforma în partid politic, s-a întâmplat exact invers.
Candidând din partea FSN la primele alegeri libere și universale din România, la 20 mai 1990, el a fost ales președinte al țării, obținând victoria încă din primul tur cu un scor zdrobitor, de 85,07%.
Ion Iliescu l-a primit la Cotroceni, în 2002, pe președintele SUA de la acea vreme, George W. Bush - Foto: Profimedia Images
Dar, după nici o lună a urmat coșmarul primei Mineriade, evenimentele din 13-15 iunie 1990 rămânând o pată însângerată și rușinoasă în biografia fostului activist comunist.
Într-o țară aflată încă sub vraja zâmbetului său revoluționar și a sloganului „Iliescu-apare/Soarele răsare”, el a câștigat lejer un nou mandat prezidențial, în toamna lui 1992, primul obținut pe baza noii Constituții, din 1991.
În următorii patru ani, sub guvernul Nicolae Văcăroiu, foștii politruci comuniști din linia 2 și 3, dar și elemente din fosta Securitate, au pus mâna, ușor-ușor, pe economia și afacerile țării.
Deși făcea un titlu de mândrie în a fi „sărac și cinstit”, Iliescu a preferat să priveasă în altă parte, deși în mandatele sale s-au pus bazele și s-au realizat mari afaceri de corupție și de acumulare prin „tunuri” financiare gen Bancorex a primelor mari averi din România.
Învins de Emil Constantinescu
În 1996, în mod surprinzător, a pierdut cursa prezidențială în fața candidatului Convenției Democrate, Emil Constantinescu, însă doar pentru a reveni în forță în 2000.
Foștii președinți ai României Ion Iliescu și Emil Constantinescu participă la deschiderea oficială a Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române (RADR 2016), la București, luni 29 august 2016 Inquam Photos / George Călin
Citește și: De ce n-a vrut Ion Iliescu să fie ministrul Culturii? Refuzul l-a făcut pe Nicolae Ceaușescu să râdă
În acel an și-a adjudecat ultimul mandat de președinte al României, beneficiind de faptul că rivalul său din turul 2 a fost liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, un extremist notoriu, care l-a făcut pe Iliescu să pară „răul mai mic”.
După 2004, în anul următor, Ion Iliescu a candidat la funcţia de preşedinte al PSD în cadrul Congresului din 21 aprilie 2005, însă a fost învins de Mircea Geoană.
Ca o reparaţie morală, la 10 octombrie 2006 i-a fost conferită funcţia de preşedinte de onoare al PSD. În ultimii ani, fostul președinte s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate, fiindu-i puse mai multe stenturi la inimă.
De asemenea, el a devenit urmărit penal și trimis în judecată în stufosul și tergiversatul dosar al Mineriadei din iunie 1990, fiindu-i retras și certificatul de revoluționar.
Adulat și urât cu aceeași pasiune, Ion Iliescu lasă în urmă o moștenire controversată, dovedindu-se, mai degrabă, un lider nostalgic după un „socialism cu față umană” decât un susținător al capitalismului liberal.
