La începutul lunii februarie, Ioana Dichiseanu, fiica lui, a publicat un mesaj pe Facebook în care anunţa că actorul se confrunta cu probleme de sănătate cauzate de o investigaţie „făcută greşit” la o clinică privată.
Ea a publicat numeroase mesaje legat de starea lui de sănătate şi revenirea acasă. La finalul lunii aprilie, nota: „Eu îl văd pe tata ca fiind un om luminos, cu poftă şi dorinţă de viaţă. Şi reuşeşte să îi facă şi pe cei din jurul lui să fie la fel. Sunt încrezătoare în forţele lui, dar şi în cele ale medicilor de la Spitalul Floreasca. Ne rugăm neîncetat ca Dumnezeu să îl aducă sănătos acasă!”.
O carieră întinsă pe șase decenii
Născut pe 20 octombrie 1933, la Adjud, Ion Dichiseanu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Facultatea de Teatru, în 1959. Cariera lui se întinde pe parcursul a şase decenii.
Actorul este cunoscut pentru numeroase roluri interpretate pe scena Teatrului Nottara, apariţii în teatru TV şi radiofonic, dar şi pentru cele peste 50 de filme în care a jucat.
A debutat pe marile ecrane în 1961, în lungmetrajul „Darclée”, regizat de Mihai Iacob, film inclus în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes din acel an.
În 1979, Ion Dichiseanu a fost distins cu premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolul din lungmetrajul „Clipa”, în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar în 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.
Dichiseanu este cunoscut publicului din România pentru roluri din filme precum „Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1979), „Bătălie pentru Roma” (regia Robert Siodmak, 1968), „Trandafirul galben” (regia Doru Năstase, 1981), dar mai ales pentru personajul Pierre Vaillant din serialul de un succes incontestabil „Toate pânzele sus", regizat de Mircea Mureşan în 1976.
Ultimul rol, în „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”
Filmografia lui cuprinde titluri precum „Titanc Vals” (regia Paul Călinescu, 1965), „Revanşa” (regia Sergiu Nicolaescu, 1978), „Pentru patrie” (regia Sergiu Nicolaescu, 1978) şi „Pistruiatul” (regia Francisc Munteanu, 1986). La sfârşitul anilor ’80, Dichiseanu a colaborat şi cu Ion Popescu-Gopo pentru lungmetrajul „Maria şi Mirabela în Tranzistoria”.
Cel mai recent, Ion Dichiseanu a filmat cu regizorul Radu Jude, având o scurtă apariţie în „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, film premiat cu Ursul de Aur la Berlinala 2021.
