Arici Pogonici a fost, alături de alte publicații precum „Cravata Roșie”, „Luminița” sau „Cutezătorii” una dintre revistele ce a însoțit copilăria românilor în deceniile de comunism, începând chiar din anii '50.
Poveștile, aventurile, personajele care apăreau în ea au încântat generații de „pitici”, mai ales că publicația a fost una dintre cele mai puțin atinse de influența politicului.
Vă amintiți de Arici Pogonici, revista copilăriei din comunism? Ce erau pogonicii, de fapt?
Îi mai țineți minte pe Aricel sau pe Moș Arici? Ori personaje precum Mac, Cocofifi sau Jupân Rănică Vulpoiul, creați de artiști Puiu Manu, Nell Cobar, Arno, Livia Rusz etc.?
Cu toții se găseau în paginile viu colorate ale revistei Arici Pogonici la care mulți români trecuți de o anumită vârstă poate că încă și-o amintesc cu nostalgia după vârsta inocenței de atunci.
De fapt, la început a fost „Pogonici”, o revistă ilustrată pentru cei mici, editată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, al cărei prim număr a apărut încă din 5 ianuarie 1949.
Citește și: Cine a fost românul ce a creat nechezolul din vremea lui Ceaușescu? Ce era „cafeaua cu înlocuitori”?
Din 1953 și-a schimbat numele în „Luminița” care a apărut până în 1989. Dar, între 1956 și 1979. a apărut „Arici Pogonici”, care a fost suplimentul revistei „Luminița”, iar din 1980 a devenit revistă de sine stătătoare cu titlul „Șoimii Patriei”, conform graphicfont.ro.
Coperta revistei „Pogonici” din ianuarie 1952 - Foto: graphicfront.ro
Arici Pogonici era una dintre revistele cel mai puțin ideologizate din perioada comunistă. Editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor, era destinată preșcolarilor și școlarilor mici, având un aspect mai degrabă de de album ilustrat, cu benzi desenate în culori.
Chiar dacă mai puțin agresivă politic decât alte publicații pentru copii, revista conținea totuși, în fiecare ediție, un număr de texte închinate partidului, prieteniei dintre popoarele comuniste, vieții înfloritoare de zi cu zi.
Politizarea s-a resimțit mai accentuat începând cu 1974, în sensul apariției în pagini a fotografiilor cu Nicolae și Elena Ceaușescu, a medalioanelor de tipul „Nicolae Ceaușescu – momente din viața și activitatea sa revoluționară” și chiar a rezumatelor din rapoartele și hotărârile de la cel de-al XI- lea Congres al PCR, se arată într-un articol semnat de Simona Preda din literaturadeazi.ro.
Totuși, vârsta mică a cititorilor făcea ca aceștia să nu fie prea impresionați de asemenea texte cu miasme ideologice. Mai ales că, în rest, se puteau bucura de cu totul alte lucruri.
Citește și: Cum se făcea pizza pe vremea lui Nicolae Ceaușescu? Cine a inventat popularul preparat?
În cadrul revistei predominau poveștile, serialele de aventuri, benzile desenate cu personaje haioase, în care animalele erau antropomorfizate, iar textele erau presărate cu mici glume, snoave, ghicitori și proverbe.
Către sfârșitul anilor '70 se remarcă o pondere crescută a lecturilor ideologice cu conținut istoric în care anumite teme de natură naționalistă sunt inserate subtil în contextul discursului despre trecut.
Locul i-a fost luat, începând cu 1980, de noua revistă „Șoimii patriei” - adresată, de asemenea, preșcolarilor şi școlarilor mici - o publicație tot de format mic, însă inferioară din punct de vedere al conținutului și mai ales al ilustrațiilor.
După 1990, revista și-a încetat apariția, românii intrând într-un cu totul alt regim, cu o altă realitate a vieții, inclusiv a copilăriei.
Coperta unei revista Arici Pogonici din anul 1973 - Foto: literaturadeazi.ro
Totuși, v-ați întrebat vreodată - pe vremea aceea sau acum - ce însemna, de fapt, „pogonici”?
Probabil că multora li s-a părut un cuvânt inventat care suna la fel de jucăuș și rima cu „arici”. Este posibil să existe un dram de adevăr în asta atunci când a fost ales numele publicației.
Însă, de vom consulta DEX-ul vom afla că „pogonici” desemnează un „băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car” sau „lucrător agricol plătit după numărul de pogoane”.
Termenul de „pogonici“ în acel sens s-a pierdut în timp ca urmare a dispariţiei îndeletnicirii de îngrijitor al pogoanelor de pământ, dar şi a unor noi sensuri pe care le-a căpătat acest cuvânt.
Citește și: Când au apărut pufarinele, deliciul dulce al copiilor în comunism? Cât costa o pungă pe atunci?
În Oltenia, pogonicii erau ţăranii care aveau grijă de boii care erau folosiți la aratul câmpurilor, a pogoanelor de pământ. Pe vremea aceea, plugurile erau din lemn şi erau trase de multe animale. Odată cu mecanizarea agriculturii, termenul a fost folosit tot mai rar, până a ajuns să dispară.
Dar, independent de sensurile sale din dictionare și de îndeletnciri trecătoare, el va rămâne mereu legat de revista copilăriei din comunism, Arici Pogonici.
