Românul lui Dalai Lama. „Din casa de copii nu pleacă academicieni”
În școală, Marcel nu a fost nici un elev slab, dar nici unul strălucit. Avea, însă, o memorie incredibilă, reținea totul din timpul orelor, putea învăța pe de rost manuale întregi. Din generația lui, a fost singurul din orfelinat care a intrat la liceu.
„Îmi era frică de faptul că, după ce ies din orfelinat, voi ajunge pe stradă. Așa am înțeles, poate mai mult inconștient, că școala era singura ieșire din mocirla în care mă aflam. M-am ținut ca nebunul de carte“, spune tânărul. I-a plăcut istoria. Poate și pentru că, în clasele primare, învățătorul l-a lăudat și l-a însuflețit în timpul unei ore. Învățase bine lecția. Poate și pentru că, în liceu, profesoara l-a încurajat să meargă la olimpiadă. Ceva neobișnuit pentru un elev de la casa de copii din Târgu Ocna.
