Românul lui Dalai Lama. Așteptarea: „Trăiam, dar parcă eram mort”
După trei luni prin India, Marcel a luat legătura cu un apropiat al lui Dalai Lama, căruia i-a mărturisit că vrea să meargă într-o comunitate de tibetani și să învețe tradiția. A fost îndrumat spre Tashi Jong, un sat de lângă Dharamsala.
Ajuns aici, a întrebat dintr-un om în altul de un duhovnic, iar un american l-a îndrumat spre un rinpoche (maestru tibetan – n.r.). „Am mers la el și m-au impresionat eleganța și ținuta lui extraordinare, care impuneau respect. I-am spus că sunt în căutarea unui om care să mă ajute să-mi vindec durerea dezrădăcinării. Dar i-am zis că, dacă vin în tradiția budistă, nu vreau să dau cu pietre în creștinism, care e în ADN-ul meu.
Mi-a zis: «Perfect! Iisus este un om extraordinar»“. În scurta discuţie cu călugărul, Marcel i-a mărturisit că vrea să-și ia un legământ, în fața lui, prin care să meargă pe calea budistă. Călugărul i-a ascultat dorința și i-a spus: „Bine, dar așteaptă!“. Răspunsul l-a mâhnit pe Marcel, care a crezut că maestrul l-a refuzat.
