„Parcă îmi aduc aminte că simţeam îngrijorarea mamei mele, a tatălui meu, a surorii mele mai mari. Începuse foametea. Au urmat nişte ani îngrozitori nu numai pentru noi, pentru toată România. Sărăcia a fost îngrozitoare. Iar mult mai târziu am înţeles că de fapt era o prigoană politică. Tata era militar, era extraordinar de frumos şi mama a fost frumoasă, amândoi părinţii mei au fost tare frumoşi şi parcă mi-aduc aminte ceva ciudat că tot timpul, toată lumea spunea „să fugim să fugim că vin ruşii. Am această amintire care acum pare hazlie dar atunci mama mă lua în braţe şi simţeam aşa o căldură şi o protecţie extraordinară”, povestea actrița.

Familia ei s-a refugiat în România din Moldova. La Râmnicu Sărat tatăl a fost arestat.

„Motivul a fost cumplit, absurd: sora-mea a scris pe o foaie de hartie, invatand cu o colega, si ascutindu-si creionul: „Nu vrem conducator pe Stalin“, ca sa vada cat e de ascutit creionul; fetita s-a dus acasa, i-a spus tatalui ei, care era coleg cu tata la fanfara regimentului si de atunci a inceput hartuirea, urmarirea.Tata a fost mutat la Ramnicu Sarat, singur. Tata nu intelegea de ce. Intr-o dimineata la 3 au venit, au batut in usi, in ferestre, ne-au trezit, au perchezitionat toata casa. A fost un moment ingrozitor.

Eu eram in clasa a treia, de-abia fusesem facuta pioniera, sora mea era in clasa a saptea, terminase scoala elementara, cum se numea atunci, si trebuia sa se duca la liceu, dar, apoi, nu s-a mai dus… Sunt imagini disparate care imi vin in memorie, dar cel mai tare imi amintesc sentimentul de revolta pe care l-am avut in noaptea aceea, la ora trei, cand l-au luat pe tata. Nu stiam ce inseamna sa te revolti, nu stiam ce inseamna sa ai un nod puternic in suflet… Dupa cateva ceasuri, dupa plans, dupa ce mama s-a asezat cu noi in pat, am simtit nevoia sa o protejez”, a povestit pentru tabu.ro

Actrița a fost căsătorită 7 ani cu un medic

„Iubirea dintre doi oameni e foarte importantă şi e foarte greu de păstrat, de ocrotit, de înţeles, de suportat uneori. E o mare responsabilitate să realizezi că iubeşti şi eşti iubit şi cum să o păstrezi. El a fost cu adevărat cea mai mare iubire a mea, m-a văzut pe stradă şi s-a îndrăgostit de mine. Mi-a făcut o curte de modă veche, chiar şi pentru vremea aceea...

Am primit o scrisoare pe adresa teatrului, o invitaţie în care mi se spunea cu nume şi prenume de data asta: “Sunt doctorul Ioan Perian Liviu, sunt admiratorul care vă trimite flori de atâtea luni, este ziua mea de Sfântul Ioan şi vă rog frumos permiteţi-mi să vă invit la ziua mea.

Citește și: FOTO Polițistă, hărțuită de colegi pentru că era prea frumoasă a demisionat și a intrat în OnlyFans

Am dansat până a doua zi la prânz, nu am mâncat, nu am băut, nu m-a lăsat din braţe, cineva din când în când ne mai dădea un pahar de vin sau un pahar cu apă, nu ştiu cum au trecut orele. Şapte ani mai târziu a murit. În sufletul meu, fericirea mea cu el a fost şi este şi acum unică, probabil că ăsta a fost şi motivul pentru care eu nu am mai fost niciodată după aceea, chiar dacă am iubit, chiar dacă am fost iubită, cea din acei şapte ani cu el. Ăsta a fost destinul”, dezvăluia Florina Cercel în cartea „Poveşti de dragoste ale vedetelor“. Artista va muri de aceeași boală ca soțul ei - cancer la plămâni.

Soțul ei era cu 11 ani mai mare

„Prima mea căsătorie a fost iubirea cea mai completă, cea mai profundă, cea mai totală, şi prin întâlnire, şi prin despărţire... A fost greu. Bărbatul meu a pierit în braţele mele... Atunci mi-a fost foarte, foarte greu, a fost nedrept. Nu am urcat pe scenă vreo nouă luni, mi-a fost frică să mai urc pe scenă, am crezut că va trebui să mă despart şi de teatru. Nu am mai urcat pe scenă acolo, la Timişoara, de atunci, din 9 mai 1972...”, spunea Florina.  Actrița avea 28 de ani.

O a doua iubire, eșuată

După ce a rămas văduvă, Florina Cercel s-a transferat la Bucureşti, unde s-a căsătorit a doua oară. „A fost una dintre cele mai nefericite experienţe ale vieţii mele. Este un om foarte inteligent, foarte cultivat, deosebit de frumos, mult prea frumos pentru un bărbat, dar din păcate, extrem de gelos şi extrem de negativist. Am divorţat în 1984, gelozia lui a plecat de la trecutul meu, nimeni nu a suportat comparaţia cu primul soţ”, a dezvăluit cu regret actrița.

Florinei Cercel i-a mai tăiat calea un om de afaceri sârb, însă povestea de dragoste s-a încheiat după opt ani. S-au despărţit după ce fina artistei, s-a băgat între ei: „Recunosc, sunt foarte pretenţioasă. Am avut zeci de curtenitori, dar nu, dacă nu iubesc eu, nu mă pot lăsa iubită”.

Legătura cu Florin Piersic

„Vi s-a întâmplat vreodată să primiți un telefon și cel de la celălalt aparat să vă spună că a plecat din lumea asta o persoană dragă? În dimineață asta, eu am răspuns, cu o strângere de inimă, așa, ca o presimțire. Aud vorbele care mi se spun, dar parcă mintea mea refuză să le înțeleagă, le respinge ca pe o greșeală enormă, de parcă așa ar putea să le anuleze, să dea timpul înapoi și iar înainte, reparând eroarea destinului. Dar nu se întâmplă așa și încep să înțeleg că Florina Cercel, buna și iubita mea parteneră, nu mai este.

 O viață am fost parteneri de teatru. Sub bagheta regizorului Alexandru Tocilescu, pe platoul televiziunii române, în anii din urmă am jucat în «Ultima Haltă spre Paradis». Doamne, ce fericită a fost să fim iar împreună! (...)Sunt prietenii care nu mor niciodată, pe care nici timpul, nici distanțele nu le alterează. Florina Cercel m-a iubit. Ca partener și ca prieten. Și eu pe ea în egală măsură”, a scris Florin Piersic pe Facebook în iulie 2019...

Relații pe care le-a refuzat

„Nimic nu e veşnic, nici sentimentele, gândurile pot fi mai cuprinzătoare decât sentimentele la un moment dat. Eu am fost iubită de familia mea, sunt iubită de sora mea, sunt iubită de câţiva prieteni excepţionali pe care-i am, pe care-i iubesc. În general, iubesc oamenii, în general iubesc viaţa, în general empatizez cu oamenii şi cu suferinţa umană, o-nţeleg, o accept, lupt cu ea, în măsura-n care pot", a spus actrița.

Florina Cercel a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat ca actriță pe scenele următoarelor instituții: Teatrul Dramatic de Stat din Galați (1964-1965), Teatrul Național din Timișoara (1965-1973) și Teatrul Național din București (din 1972). 

Citește și: Vasilica Tastaman, actrița orfană fără studii ar fi împlinit 89 ani. A iubit pătimaș bărbați celebri

Născută în 1943 a decedat în 2019 în urma unui cancer pulmonar.

Citește și: Delon: Cel mai frumos bărbat cere să fie eutanasiat. „Totul este fals în lume. Plec fără regrete”

A primit Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină” pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990.