Cum a ajuns Viktor Orbán, de la un disident anti-sovietic, la „calul troian” al lui Vladimir Putin din UE

Ascensiunea politică a lui Viktor Orbán începe din 1989, chiar din pragul destrămării URSS, eveniment care a însemnat și căderea regimului comunit din țările est-europene.

Cum a ajuns Viktor Orbán, de la un disident anti-sovietic, la „calul troian” al lui Vladimir Putin din inima UE

La acea vreme, Viktor Orbán era vocea unei generații care voia să rupă definitiv legăturile cu Moscova. La reînhumarea lui Imre Nagy, tânărul lider, care astăzi avea să devină „portavocea Kremlinului”, cerea retragerea trupelor sovietice, într-un discurs care a rămas emblematic pentru sfârșitul comunismului în Europa de Est, scrie Politico.eu.

„Dacă credem în propria noastră forță, suntem capabili să punem capăt dictaturii comuniste. Dacă suntem suficient de hotărâți, putem obliga partidul de la putere să se supună alegerilor libere.” spunea Viktor Orbán. 

Pentru martorii acelui moment, Orbán era imaginea unei Ungarii libere, orientate spre Occident, spre dezvoltare în Europa și alătur de Europa. Nimic nu sugera că, peste ani, același lider va ajunge unul dintre cei mai controversați susținători ai unei apropieri de Rusia.

Transformarea nu a fost bruscă, ci construită în timp. După ce a preluat controlul total asupra Fidesz, Orbán și-a eliminat treptat opoziția internă și a mutat partidul din zona liberală către un naționalism conservator tot mai rigid, pe modelul Rusiei.

Virajul spre Moscova care a produs și ruptura ireversibilă de valorile europene

Punctul de cotitură a venit în 2014, când Budapesta a semnat un acord strategic cu Kremlinul pentru extinderea centralei nucleare Paks II. Din acel moment, apropierea de Vladimir Putin nu a mai fost doar economică, ci și ideologică.

La scurt timp, Orbán a vorbit deschis despre construirea unui „stat iliberal”, inspirat inclusiv de modelul rusesc. O schimbare radicală, în contrast total cu pozițiile sale din trecut, când avertiza că Rusia nu poate fi de încredere.

Revenit la putere în 2010, liderul maghiar a rescris constituția, a redus influența instituțiilor independente și a slăbit presa, consolidându-și controlul asupra statului. Din acel moment, aceasta a fost dovada clară că Orbán a ales puterea în detrimentul valorilor democratice.

Ungaria, „Calul troian” care divizează Uniunea Europeană

Astăzi, în plin conflict între Europa și Rusia, cu un război pe care Putin îl duce de peste 4 ani în Ucraina, la granița României, Viktor Orbán este evident că joacă un rol dublu, în favoarea Moscovei. De la blocarea unor decizii importante pentru sprijinul acordat Ucrainei până la menținerea unor relații apropiate cu Moscova, Budapesta a devenit un factor de tensiune în interiorul Uniunii Europene - totul pentru a-i face pe plac dictatorului de la Kremlin.

Fostul săi coleg, Péter Molnár, vede în această evoluție rezultatul unei ambiții politice fără limite.

„Orbán nu poate face Ungaria din nou mai mare. Dar poate crede că o poate face din nou mai măreață.”, a spus el.

Aceeași idee este susținută și de jurnalistul Pál Dániel Rényi, care afirmă că liderul ungar este „fascinat de puterea în sine”, la fel cum este și Vladimir Putin.

În discursurile sale, Orbán continuă să prezinte Ungaria ca o țară asediată de forțe externe, mutând treptat ținta de la Moscova la Bruxelles. În 2011 declara: „În 1848, nu ne-am lăsat dictați de Viena, iar în 1956, nu ne-am lăsat dictați de Moscova. Iar acum, nu ne vom lăsa dictați de Bruxelles sau de nicăieri.”

Pentru tot mai mulți observatori europeni, însă, realitatea este inversă: nu Bruxelles-ul amenință unitatea Europei, ci fracturile din interiorul ei. Iar rolul jucat de liderul de la Budapesta ridică o întrebare incomodă - cât de vulnerabilă este Uniunea Europeană atunci când unul dintre propriii lideri pare să servească, direct sau indirect, interesele Kremlinului?